Ziua mea a Romaniei (1)

1 decembrie 2011… habar n-am cum bujia mea am ajuns la data asta. De multe ori nu imi vine sa cred ca suntem in 2011, de fapt, nu imi vine sa cred multe, sunt atemporala, aspatiala, a-tot.

Am sarbatorit ziua Romaniei in multe feluri de-a lungul anilor si imi placea deosebit de mult aceasta sarbatoare cand eram mica. Nu stiu daca inca imi mai place, eu sper ca da.

Aveam o bucurie inexplicabila de 1 decembrie. Nu pentru faptul ca stateam acasa, nu pentru faptul ca mergeam la parada militara, n-am fost niciodata de altfel. Era o bucurie pe care o resimteam prin ecranul televizorului, prin caldura din casa, prin atmosfera de sarbatoare, prin gandul ca e iarna si sta sa ninga, prin gandul ca se apropie Craciunul.

Intr-un an am mers cu sor’mea de am vizitat fabrica de bere Tuborg printr-o invitatie primita de la niste cunostinte. Imi aduc aminte ca a fost un an greu pentru noi din punct de vedere financiar, dar o zi care sigur nu a fost grea a fost 1 decembrie. Am luat autobuzul, nu am resimtit frigul din el. Am ajuns la fabrica, am vizitat-o. Am in minte toate sticlele verzi de bere aliniate, cu etichete spalate. Nu stiu de ce spalau etichetele. Semana cu How it’s made, unul live. Eram in grup cu un cuplu, un el si o ea si o baba care era mama unuia dintre ei. Babaciunea avea o haina de blana verde crud si comenta tot timpul.

Sor’mea a baut bere. Eu n-am baut, nu-mi place berea, dar n-am refuzat un covrig rece. Am ajuns acasa dupa amiaza, eram vesele, eram fericite chiar daca era innorat afara… si in casa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *