Vreau sa iti multumesc

Sunt atatea cuvinte care imi vin in minte cand ma gandesc la subiectul asta incat nici nu stiu cum sa incep.

Un lucru pe care l-am invatat de-a lungul timpului despre mine este ca iubesc uneori cu disperare. E o disperare mai puternica decat dorinta de pamant a unui naufragiat pe ocean. Si nu, nu va scriu iar despre mine, ci despre o parte esentiala din mine – mama.

Modul asta de a iubi oamenii este periculos, dar este si frumos, si rar si se datoreaza felului in care am crescut. Modul in care mama ne-a crescut, pe mine si pe sora mea, ma defineste ca scriitor, ca artist handmade wannabe, ca prietena, ca om.

Mamele difera…

Am vazut mame moderne, care pun accent pe comunicare, mame care isi lasa copiii mai liberi, mai pe cont propriu de la varste fragede sau mame denaturate care nu pun accentul pe nimic. Mama a pus tot timpul pe primul loc un singur lucru esential: iubirea. Ne-a tinut mereu langa ea cu cea mai mare grija si inca ne tine, se preocupa de noi pana la cele mai mici detalii, ne ajuta, ne indruma, se supara si se necajeste alaturi de noi, asa cum facem si noi acum pentru ea. Dupa 2 decenii si mai mult, inca ne face de mancare si ne rasfata cu cate ceva dulce adus din oras. Ne pupa in fiecare zi si ne tine in brate ca si cand am avea jumatatea varstei pe care o avem.

Vreau sa cred ca am mostenit instinctul asta matern de la ea, nevoia asta de a-si proteja tot timpul copiii si mai vreau sa cred ca am mai mostenit si taria de caracter.

Mama provine dintr-o familie de luptatori. Din fericire, sunt destul de sigura ca aceasta calitate s-a transmis mai departe copiilor: mie, surorii mele si verisorilor mei.

O admir, o respect si o iubesc pe mama cu o sete care uneori si pe mine ma sperie, dar nu e ceva ce poti controla si daca as putea controla iubirea pe care i-o port, nu as alege sa tin la ea mai putin pentru ca dimpotriva… merita mai mult. E o femeie curajoasa, desteapta, cu simtul umorului si da, are si ea defecte, ca toti oamenii, dar nu lasa ca defectele sa o defineasca si asta e foarte important.

Multumesc

Stiu ca e o postare putin cliseica, probabil nu e pe gustul multora dintre voi, dar nu cred ca tre’ sa ma scuz pentru faptul ca vreau sa scriu cat de mult o iubesc pe femeia care mi-a dat viata si cat de mult apreciez faptul ca Dumnezeu mi-a dat sa fiu crescuta de un om ca ea. Multumesc bunicii ca si-a crescut copiii asa cum si i-a crescut, multumesc mama ca existi si iti multumesc pentru tot ceea ce sunt. Oricat de mult as scrie tot nu pot cuprinde in cuvinte ce simt pentru tine, asa ca ma opresc si iti spun din nou La Multi Ani sanatosi si fericiti! Te iubesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *