Unul dintre motivele pentru care iubesc Bucurestiul

Fiecare om are țăcănelile lui. Este una dintre certitudinile pe care le am în viața asta, o convingere mai mare decât faptul că trăiesc 😀 Și treaba stă în felul următor: unii au mai multe țăcăneli, alții mai puține. Evident, ca pe axa timpului pe care o desena profesoara cu cretă albă pe tablă, e rău dacă ai țăcăneli multe. Sigur, asta mă îngrijorează, eu am multe în cutie, puse la păstrare, țăcăneli care ies la iveală la momentul oportun… sau nu.

Știu că v-a intrigat titlul și o să vă lămuresc repejor. Nu cred că sunt mulți cei care nu au o persoana non grata pe listă sau pur și simplu oameni cu care nu vor să se mai întâlnească vreodată din diverse motive. Și iubesc Bucureștiul tocmai pentru că este un oraș atât de mare încât nu risc prea mult să mă întâlnesc cu persoane pe care nu vreau să le văd. Sigur, evit și eu locurile unde știu că aș putea să dau de ei. Poate pare o țăcăneală de-a mea, însă de ce să mă leg la cap dacă nu mă doare? Și îmi place că e loc pentru noi toți, pentru iubire și ignoranță, pentru fugă și pentru stat într-un singur loc.

Cred că m-aș descurca greu într-un oraș mai mic, fără 10 mall-uri și fără sectoare în care să mă pierd.

Și a doua certitudine pe care o am, dar nu la fel de mare, este că probabil, într-o zi, cândva, o să mă întâlnesc cu persoanele astea de care vă vorbesc. Poate în București, poate în alt oraș, niciodată nu știi unde te duc autostrăzile vieții. Nu mă gândesc prea mult la asta și încerc să evit momentul, sperând doar că o să ne putem ignora reciproc cu aceeași ușurință cu care o facem și acum în mod tacit. În mod curios, într-o lume atât de mare, uneori nu mai e loc de cuvinte.

Offtopic: Nu cred că ați observat, dar în fiecare zi încep postările cu câte o literă în ordine alfabetică. Literele care lipsesc sunt în draft. 

 

7 thoughts on “Unul dintre motivele pentru care iubesc Bucurestiul

  1. Eu as prefera un orasel micut cu magazine si produse locale, fara mall-uri, autostrazi, etc. Vreau sa ma trezesc dimineata si sa merg pe o strada pavata la 200m la cafeneaua locala. Vreau sa stau la o masa si scaun din fier forjat cu sticla de-asupra sub un salcam inflorit. In fata sa vad muntele si marea … do you get me? 🙂

    • I do, I do. Poate și mie mi-ar plăcea asta, dar mă gândeam că toată lumea hulește Bucureștiul pentru că e un oraș mare și aglomerat. Voiam să scot în evidență că aspectul ăsta e benefic cel puțin dintr-un punct de vedere.

      • Dpdv profesional e. Dar pt. mine orasele mari sunt un haos total si consumatoare de energie, multa energie. Multi oameni, toti alearga, nimeni nu are timp, rar te priveste cineva in ochi, etc … eu asa vad toate orasele mari, inclusiv Bucuresti 🙂

        PS: Londra le intrece pe toate, e ca un ZOO, haos total.

        • probabil ai dreptate, dar nu la partea cum că n-ar mai exista oameni care te privesc în ochi, pentru că ei există – fac și eu parte din specia lor, dar trebuie căutați 🙂

          • Ma bucur ca mai poti 🙂 Si eu pot, dar nu prea mi se raspunde. Nu cred ca aspectul fizic e de vina(sper). 🙂

            Prea multi oameni au ramas fara suflet. Pacat …

  2. Eh… Mi-e asa dor de orasul meu mic, fara mall, fara sectoare, cu un singur parc, o piata, niciun bulevard, doar stradute, cu blocuri mici de 4 etaje, fara lifturi, cu 2-3 semafoare, putini caini comunitari, putine claxoane, fara tramvai, fara autobuz, dar cu multa liniste!
    Asa m-as intoarce… 🙂
    Referitor la restul articolului… sau “resturile”, stii ce parere am. 😛
    Trebuie sa te duc si pe tine in orasul meu, sa vezi acolo frumusete nestirbita!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *