una serioasa cu si despre Leyla

O să se umple de praf, ne tâmpești pe noi la cap cu ea și apoi o să lași trântită pe acolo.

Așa mi-au zis ai mei ani de zile, de fiecare dată când le ceream o chitară de ziua mea. Acum un an și ceva am primit-o pe Leyla. Am avut perioade de ”ups and downs” cu ea, s-a umplut și de praf, dar cert e că nu am lăsat-o niciodată complet singură. O dată la câteva săptămâni cel puțin tot o repetam.

N-am învățat sistematic, pe note, cum a făcut tovarășul Arhi (pe care permiteți-l să îl aplaud că reușește să schimbe 3-4 acorduri și se aude chiar foarte bine). M-am uitat la diverse tutoriale, am învățat diverse părți ale unor melodii. Dacă citiți gândurile mele de culori amestecate de aici vă dați seama că am trecut printr-o perioadă cel puțin interesantă, care m-a inspirat destul de mult. M-a inspirat să scriu, dar m-a și împins să o ridic pe Leyla aproape în fiecare zi să o exersez.

M-am uitat puțin pe tabulaturi.ro, e un site chiar foarte bun pentru începători. Simplu de înțeles. Am aflat că un acord pe care îl tot repetam eu se numește Re Major, iar ieri-alaltăieri am reușit în sfârșit să mut degetele de la mâna stângă coerent pe corzi, fără pauză. Mi se pare wow, dar și mai wow mi se pare că am început să cânt diverse chestii după cum îmi sună mie bine. Nu-s tutoriale sau melodii, sunt simple exerciții. După cum ziceam, mai toate sunt inspirate de cineva.

Nu-s capodopere, ar fi imposibil să fie, chiar nu știu să cânt o melodie cap-coadă însă mie îmi place acest puțin care a ieșit. Păcat că perioada asta cu inspirație pare că se termină încet-încet, ca orice lucru bun și frumos din viață. Vă las și pe voi cu înregistrarea să îmi spuneți dacă sunt pe drumul cel bun 🙂

[soundcloud url=”http://api.soundcloud.com/tracks/64217015″ iframe=”true” /]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *