Ultima moda e sa porti ochelari de cal

Am mai scris despre subiectul acesta de foarte multe ori, dar uite că o voi mai face o dată. Asta pentru că mi-a venit în minte o propoziţie prea adevărată pentru a fi ignorată.

E ciudat cum cei care îţi erau cei mai buni prieteni cândva, au devenit acum cei mai îndepărtaţi străini.

Stau şi mă gândesc inevitabil cum am căzut în cursa asta pentru bani. Ah, de fapt… nu m-am exprimat corect. Nu e totuşi o cursă pentru bani în cazul meu, dar nu ştiu cum să o numesc… n-are o definiţie fixă. Să îi zicem simplu o cursă. Parcă e un maraton în care toată lumea se uită numai în faţă şi eşti considerat un ciudat dacă te uiţi şi la ceilalţi, în stânga sau dreapta.

Despre prieteni ce pot spune… acelaşi lucru, o dată terminat liceul toată lumea a uitat de toată lumea. Nimănui nu îi mai pasă de nimeni. Ziceam să ne întâlnim o dată toţi… ce să ne întâlnim… ciuciu.. nimănui nu i-a mai păsat, toţi şi-au pus ochelarii DE CAL şi şi-au continuat drumul palanga-balanga. (nu, nici eu nu am avut iniţiative, dar sunt sigură că dacă aş propune, nimeni nu ar fi disponibil, unii mai sălbatici ar strâmba din nas că ce domn’e îmi pierd eu timpul cu astfel de persoane, alţii ar spune nu… alţii ar spune da şi ar anunţa pe ultimul moment că ştii nu pot veni şi aşa mai departe) Tot la capitolul prieteni… ieri-alaltăieri i-am dat ignore unui prieten… aşa zis prieten… şi l-a durut fix în pix. Deci, toţi avem aşa o părere bună despre noi… de genul…
De ce dracu’ să se deranjeze curul meu să spună scuze cuiva faţă de care am greşit, când mai bine ignor şi consider că EU am dreptate. Nu aţi înţeles ce am spus? Nu-i nimic, a înţeles persoana despre care vorbesc că trece pe aici. E foarte convenabil să citeşti pe blog ce gândeşte şi prin ce trece o persoană, mai ales când invers nu se poate. Deh, aşa-i cu oamenii…

Da, am criticat multe, dar nu mă exclud din exemple. Şi eu fac… sau mai bine zis, nu fac aceleaşi lucruri. Nu, nu mă aştept să mă contacteze toată lumea şi să se intereseze de mine că oi fi io Dracu suprem în turmă. Trebuie să recunosc însă că mă aşteptam măcar la 3 persoane… să facă ce n-au făcut. Dar, bineînţeles… ce pula mea… e mai simplu să citească un blog decât să dea un telefon. De acum înainte… Am o mare RUGĂMINTE… NU îmi mai citiţi blogul! Vă rog nu mă obligaţi să vă dau invisible pe messenger şi să îmi schimb urlul, pseudonimul şi subdomeniul… pentru că m-am chinuit mult la templateul ăsta, pentru că aici mi-e casa de 2 ani şi pentru că ar fi mult de muncă… şi pur şi simplu pentru că nu e corect. Şi cu asta am încheiat, nu mă interesează comentariile aşa că le voi dezactiva.

p.s. uite o să încerc să organizez o ieşire în grup mai mare (cu oamenii la care m-am referit mai sus) şi o să vă spun ce rezultat am dobândit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *