Traditia bez(n)metica de Craciun

La 11 m-am trezit hotărâtă clar să fac treabă – curățenie, ordine și disciplină. Pisica dormea lângă mine, în plapumă, însă am deranjat-o, eu, crudă ființă, fiindcă nimic n-avea să îmi stea în calea fericirii de a face curat pentru Crăciun.

M-am îmbrăcat, mi-am prins părul într-o coadă de cal. O șuviță îmi cădea peste ochi, am prins-o cu o clamă. O fi sexy, dar nu-i practic. M-am uitat în jur – haos în cameră. Aseară nu mi-a mai păsat ce las pe unde, știam că urmează o zi de curățenie. Laptop-ul era undeva pe jos alături de materiale și cutii cu ace și papiote. Cablurile împânzeau biroul, o cană și un pahar, praf peste tot, haine împrăștiate.

Pisica se uită urât la mine că n-am vrut să mai lenevesc cu ea. Drept să spun aveam și nevoie la budă. Și după ce am ridicat și am pregătit totul pentru aspirator și mop și tot ce trebuie, am dat să deschid becul. Am apăsat de două ori pe întrerupător și îmi dau seama că Enel va avea din nou un frigider plin cu carne. Și nu toată de porc.

În așteptarea curentului pierdut

Am ieșit pe hol, am mai probat un bec. Nimic. Era clar. 11 dimineața, 24 decembrie, scenariul se repetă încă un an. Este deja o tradiție impusă pe care noi o avem… ah, noi și încă câteva străzi. Am mâncat lapte cu cereale și mi-am băut cafeaua apoi am așteptat. Și am așteptat. Și am așteptat. Nimic. Se făcu ora 12… 13… 14… tot nimic. Mă apuc să dau cu mătura și pe la vreo 15.30 ne apucăm să împodobim bradul. Ah, da, am sunat și să facem reclamație și, evident, ne-a luat ceva să găsim numărul de telefon bun. Se pare că binecunoscutul 0219291 nu mai e tocmai disponibil. Am aflat astfel că o să vină la 18. Dap, 7 ore de curent întrerupt teoretic. Și, cum să vă spun, curent întrerupt înseamnă la noi – fără apă, fără căldură, fără nimic. Vorba lui tata: fără curent te duci înapoi cu 50 de ani.

Mama a făcut cozonacii la lumina lanternei (și tot i-au ieșit groazv, binecuvântate fie mâinile ei!) și după multe injurii, râsete și mâncat sarmale la lumânare, la 18 ne-am dus în cameră și ne-am culcat. Evident, la 19 a venit curentul. Yeap, 8 ore ne-au ținut. Probabil echipa care a fost trimisă pe teren a fost și cinstită pe drum sau ceva de genul și n-au reușit să rezolve mai repede problema.

La 19.30 spălam chiuveta la baie, la 20.30 dădeam cu mopul. Parcă tot nu mi-a venit să le las pe mâine, plus că am vrut să fiu cuminte ca să vină Moșul. Și a venit! 🙂 Am primit anul ăsta cam tot ce mi-am dorit și poate că până se termină luna, înainte de 2013, o să mai primesc ceva important. Poate cel mai important, it’s right there…

Întunericul, moment de reculegere

Stând și așteptând (urăsc să aștept) m-am gândit la multe lucruri care s-au întâmplat anul ăsta. Și m-am gândit cum am ajuns dintr-un loc în altul, cum am întâlnit un om sau altul și din nou mă simt ciudat. Ca un om cu prea puține sertare, care nu poate cuprinde tot ce a fost și tot ce e și unde am ajuns, de unde am plecat și pe cine am întâlnit și cu cine am vorbit și ce am realizat sau nu. Mi-am adus aminte de multe, am retrăit ușor unele senzații și m-am întristat. Da, ca un moș sau mai bine zis ca o babă nostalgică.

Acum stau pe scaunul vechi din piele roasă, pisica e în brațe. Sunt în pijama, am părul împletit, pe jumate ud. Am făcut baie și mă doare spatele de la rapiditatea cu care am încercat să fac ordine, cred că mă voi uita la un film. În ciuda zilei de azi, în ciuda stării de nervozitate și atmosferei nebune (la propriu), în ciuda singurătății și în ciuda prafului pe care l-am șters abia succint de pe amintiri… în ciuda dorului pe care îl resimt atât de aspru pentru unele persoane, mă uit în jur. Așa, da, în pijamaua veche, cu tălpile reci, mă uit. Și văd că am tot ce îmi trebuie, nu am cuvinte suficient de mari cât să exprime recunoștința mea. Și vă doresc și vouă să vă uitați în jur și să vedeți că aveți tot ce vă trebuie, vă doresc și vouă înțelepciunea și tăria să treceți peste unele lucruri și să vă găsiți liniștea, așa cum am găsit-o și eu. Am alcătuit un video pentru voi mai jos, e realizat cu noul Canon A3300 și editat cu Movie Maker-ul pentru Windows 7, cadoul meu pentru voi!

Zilele astea o să ne citim mai des probabil, până una alta mă uitam oftând la articolul (extrem de tâmpit de altfel) pe care l-am scris în 2008 intitulat Crăciun în beznă. V-am spus că pana de curent de sărbători e tradiție impusă de Enel de ani de zile, nu? 🙂 Tschuss.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *