Toate semnele sus

[Geo a găsit articolul meu mai vechi despre povești și mi-a trimis una pe mail la care am râs cu lacrimi. Am corectat-o cât de cât și i-am pus diacritice, iar acum o găsiți mai jos tocmai bună de parcurs, merci, Geo! Mai aștept și altele! P.S. De cenzurat, nu am cenzurat nimic, atenție cuviincioșilor că mai există și cuvinte murdare mai jos 😀 ]

La 1 noaptea Rareș și cu nevastă-sa erau deja afumați bine, iar ceilalți doi prieteni pe care îi avem în comun erau la fel. Eu eram cam singurul care nu băuse, iar cum taxiuri nu erau în zonă am stabilit să îi duc pe ăilalți doi acasă cu mașina lui Rareș după care să mă întorc să dorm la ei.

Rareș și-a luat papucii de casă și s-a urcat în dreapta mea, să meargă și el. Prea mulți km n-am la bord, dar nici băutură așa că eram cam singura opțiune de fapt! Și am mers rareori noaptea cu mașina, chiar nici nu-mi mai aduc aminte când am mers ultima oară. Nu pornim noi de mult timp la drum că dăm de un accident. Fără prea mult interes ocolesc cu tupeu, lăsându-l pe cel din față să aștepte. Prin labirintul de străduțe, noapte fiind, cum să semnalizezi faptul că te apropii de o intersecție neluminată și nesemnalizată decât prin fază mică-fază lungă?

După ce ieșim pe șoseaua principală, la un moment dat ceva îmi atrage atenția, unul din față îmi dă niște avarii.

– No, Rareș, de ce mi-o dat mă ăla avarii?

– L-oi fi lăsat să se încadreze și-ți mulțumește.

Ce pizda mă’sii vorbește ăsta, frate, că abia m-am apropiat de VW ăsta.

Ignor. Dă-l în mă-sa. Deși… de fiecare dată când mi s-a semnalizat ceva a fost pentru un motiv, nu mi-am dat seama. Lăsăm cei doi prieteni acasă, deja începuseră să vorbească mega tare, mă cam surzeau și nu puteam fi atent la trafic. Trafic care era, pesemne, destul de liniștit, la 1 noaptea la ce să te aștepți? Am încercat niște butoane la bord și nu m-am prins de ce mi s-au dat avarii, dar am lăsat dilema deoparte.

Mergem înapoi acasă la Rareș, pe drum, un taximetrist ne dă fază lungă. Ai fi zis că atunci mi s-ar fi aprins și mie lumina la mansardă și totuși…

– Rareș, de ce dă, mă, boul ăsta fază mare?

– Dă-i și tu fază mare, dă-l în mă-sa.

Dar faza mare… era deja dată.

Și nu se oprește aici. Trece o ambulanță pe lângă noi, luminile roșii-albastre îmi aduc aminte de licuricii de telefon cu care ne distram în școală și îmi aduc aminte de accidentul pe lângă care trecuserăm mai devreme. Când ajungem iar în dreptul lor îmi dau seama că e blocat și trebuie să o iau pe altă rută.

În labirintul ăsta de străzi riști să te pierzi, așa că am întors în ideea de a o lua pe un drum paralel cu cel principal. Întorc și o iau pe a treia stradă la stânga. Mergem ce mergem și mergem… și mergem…. și mergem, strada parcă nu se mai termina.

Bă unde pula mea e drumul ăla principal…

Ajungem la o intersecție și opresc.

– Rareș, ia zi fratele meu pe unde să o iau?

– Ia-o și tu înainte.

– Bă sigur nu e ăsta drumul principal? Pare că ar fi ăsta.

– Ia-o frate înainte.

Se simțea urma de indecizie în glasul lui, dar am mers pe mâna lui. Beat, beat, dar omul cunoaște zona în care stă de 10 ani.

Am mers înainte, pe stânga case, pe dreapta pădure și realizez că sigur nu e ceea ce trebuie așa că întorc. Și cum mă decid eu să o întorc….

– Hai, bagă în marșarier și întoarce.

– Intru cu fundul în boscheți și nu ne mai scoate nici dracu de aici, ești nebun la cap!

În față se ivea un început de stradă, am luat-o înainte, dar cum mă încadrasem eu nimeream fix într-un loc cu noroi în care puteam rămâne toată noaptea. Iar ideea de a rămâne toată noaptea cu un Rareș afumat mai ceva ca somonul lângă mine nu mă atrăgea prea tare.

– Ce faci frate, întoarce-o.

– Stai frate că intrăm dracu aici și nu ne mai scoate nimeni.

Micul Schumi din mine a iesit la iveala si ca un adevărat expert am întors-o fără să rămânem împotmoliți. Mi-am facut si-o cruce de precautie.

– Mergi cam repede, ești într-a treia.

Ăsta vede în 3D.

– Sunt în a doua.

Îmi sună telefonul și văd că apelează nevastă-sa. Nu îi răspund inițial, dar mai apoi scot telefonul din buzunar și încerc să apelez de 2 ori… De 2 ori ne-am apelat simultan unul pe altul.

– Da!

– Unde sunteți, băi, tâmpiților!
– A fost accident și a trebuit să ocolim.

– Păi și de ce nu m-ați sunat?

– Ce?
– Da. Trebuia să mă sunați!

– Pentru cele 15 minute întârziere?

– Da!

– OK, hai că venim, pa!

După 2L de transpirație, minim 7 înjurături luate de la faza mare și 1L de benzină consumată am ajuns înapoi. Cele 3 concluzii și o întrebare sunt după cum urmează:

1. e bine să știi să dai cu spatele

2. nu o să mai folosesc prea curând faza mare.

3. nevasta lui Rareș era și mai afumată decât el.

4. de ce nu există un manual al limbajului între șoferi?

Geo

Citiți și Prima mea vizită la Londra (1)

One thought on “Toate semnele sus

  1. Excelent! :))
    Iti dai seama ca nevestii lui Rares 15 min au fost ca 2 zile in starea aia de bine :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *