to go

La 22.40 pe peron sunt în jur de 30-40 de oameni și în jur miroase a oboseală. Nu mi-am mai putut analiza productivitatea gândurilor așa că, în mâinile sorții, amintirea ta s-a înfipt adânc în febra minții mele.

De fiecare dată când clipesc văd frânturi din tine și câte puțin din amorțeala mea, pasivitatea omului dus de un val cu care a obosit să lupte. Man, I’m so fucking tired.

Aș fi un pantof grozav, un pantof care se lasă încălțat și dus pe orice drum, fără niciun fel de cuvânt de zis. Mi se mai desfac șireturile câteodată și te împiedici, nu zic nimic și mergem mai departe așa. Vuitul metroului care pleacă spre alte timpuri și locuri îmi dezlipește gândul tău, în mai puțin de 12 ore o să fiu tot aici. Și apoi din nou aici, și din nou aici. Man, I’m so fucking bored

Urc pe scara rulantă și în loc să văd noapte, văd lumină. E deja zi? Sunt neoane, felinare. Taximetriștii fumează vise, becurile stradale îmi fac cu ochiul și mă întreabă când ne mai vedem. Știu despre noi o grămadă, sunt super țațe, ele și stâlpii lor care-mi stau în cale. Volanul e rece, farurile stinse, dau de cheie și inima mașinii pornește odată cu atenția mea. Drumul e tolănit în față, acum n-am voie să greșesc. Man, we’re such ordinary people and the truth is we have no fucking idea which way to go. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *