Tie de ce ti-e frica?

Walter este personajul meu preferat din toți prietenii lui Jeff Dunham. Cine e Walter și cine e Jeff Dunham? Păi ca să nu o mai lungesc, mai bine vă uitați voi la clipul ăsta. Am început articolul așa pentru că da, am ajuns la W și trebuia să îl încep așa, dar și pentru că mi-era într-un timp frică de Walter 😀

Nu mi-era frică de el propriu zis, ci de faptul că am să ajung ca el mai încolo în viață. Nu știu dacă are să fie așa, dar nu mai constituie o frică principală cum o să ajung în ani de zile. Top 5 frici e constituit din altceva.

1. frică de moarte/boală – mi se pare cea mai logică frică pe care un om o poate avea. Am impresia că cine nu o are, o duce chiar foarte bine pentru că înseamnă că nu a cunoscut niciunul dintre elemente la un nivel foarte avansat. Poate ar trebui chiar să se gândească la fericire în cazul ăsta. Faza cu ”să ne dea Dumnezeu sănătate, că de restul avem noi grijă” chiar nu e apă de ploaie și am învățat lecția asta chiar mai devreme decât mi-aș fi dorit.

2. mi-e frică de oamenii care nu știu să comunice/cu care nu pot să comunic – știu că sună ciudat, cum naibii să îți fie frică de un lucru atât de minor? Ei bine da, hai să nu zic că e vorba chiar de o frică, dar e o neplăcere teribilă să trebuiască să comunic cu un om cu care nu pot sau care nu vrea. În relaționarea cu ceilalți nu cred că există un lucru pe care îl detest mai mult. Să nu mai zic de oamenii neserioși care zic una și fac alta sau cei care pur și simplu nu înțeleg importanța unui răspuns, indiferent dacă este el pozitiv sau negativ, cum zicea și Mariciu acum ceva vreme.

3. frica de câinii vagabonzi/agresivi – M-a mușcat un câine când eram mică și de atunci am prins mare frică de ei, deși nu la un nivel din ăla terorizant. Adică pot să trec pe lângă ei fără să fiu isterică, dar mă înfoi mai rău ca o pisică când încep să latre. E greu să controlezi o asemenea frică și îmi aduc aminte cum îmi spunea sor’mea ca și când ar fi fost cel mai simplu lucru din lume: Mă, Alex, dacă nu le faci nimic, nu o să îți facă nici ei. N-a mai spus nici ea asta după ce a mușcat-o un câine din senin când trecea pe stradă. Cred că a căpătat și ea frica asta până la urmă 😀

4. frica de timp – încerc din răsputeri să mă potolesc cu frica asta. Mai clar, mi-e teamă că trece timpul prea repede și nu o să apuc să fac tot ce mi-am propus. Sigur, de cele mai multe ori o ignor, dar nu pot să îi neg existența. Timpul e cu adevărat ceva ciudat, care nu permite prea multe cuvinte și care are ochi înfometați de tinerețe. Altfel nu pot să îmi explic de ce trece atât de repede, nu înțeleg unde se grăbește. Uneori vreau să îi strig ca în Moromeții: dar de ce să fugi, frate? încet nu poți să mergi?

5. știu că o să mă urâți pentru asta, dar frica nr. 5 nu o să o divulg 😀 M-am hotărât pe parcurs ce scriam că ar fi bine să nu fac asta.

Acum, ce să zic, e normal să ai frici, nu poți fi sigur de totul pe lumea asta și mai mult, nu poți fi perfect niciodată. Temerile ne construiesc, fac parte din noi și ne curg prin vene ca parte din sângele nostru. Singurul lucru pe care îl poți face e să nu le lași să te domine, să nu le hrănești, să le ignori pur și simplu și să le accepți.

Vouă de ce vă e cel mai frică?

One thought on “Tie de ce ti-e frica?

  1. Pingback: am terminat experimentul cu alfabetul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *