The Tale Of Despereaux (review)

Ok, remember when we said that grief was the strongest thing a person could feel? Well, it isn’t. It’s forgiveness because a single act of forgiveness can change everything.

Mi-ar placea sa pot spune ca vorbesc franceza si sa fie adevarat… nu e adevarat, abia pot sa salut in franceza. Nu prea pot lega doua cuvinte, cu toate ca o inteleg binisor si o citesc binisor, dar cam atat. E una dintre limbile pe care mi-ar placea sa le vorbesc fluent, impreuna cu germana. De fapt, chiar cu germana probabil m-as descurca mai bine. In fine, de ce vorbesc despre franceza in cadrul unei recenzii de film… pentru ca… filmul asta s-a nimerit a fi dublat in franceza, asta fiind motivul pentru care mi-a placut mai mult. Replicile personajelor si povestea in sine capata parca alte intelesuri cu ajutorul francezei. Sunt curioasa daca a fost doar impresia mea.

The Tale Of Despereaux este un film de animatie despre un soricel, un sobolan si o servitoare. Totul incepe cu Soup Day (Ziua Supei), un fel de sarbatoare in regatul Dor. Roscuro, sobolanul, ajunge impreuna cu stapanul sau in regatul Dor si fascinat de miros fuge pentru a gasi sursa. Face cum face si ajunge fix in supa reginei. Aceasta cand il vede face un atac de cord si moare, iar din ziua aceea regele interzice soarecilor si sobolanilor sa mai convietuiasca cu oamenii si interzice supele.

Separat, povestea lui Despereaux incepe cu prima lui zi pe pamant cand toata lumea a vazut ca are ceva aparte – urechile. Soricelul Despereaux este special nu numai prin faptul ca are urechile foarte mari, dar si pentru ca este curajos, o calitate care in lumea soriceilor era considerata defect. Soriceii mergeau la scoala pentru a invata sa le fie teama de lucruri cum ar fi pisicile sau cutitele de bucatarie, dar Despereaux era interesat de ele, curios si in nici un caz nu ii era frica. In loc sa roada cartile, el le citea si asa a aflat de printesa care traia in castel si trebuia sa fie salvata de un print.

Ups, v-am zis prea mult din film? Hmmm.. sa zic ca nu, pentru ca astea sunt doar inceputurile celor 2 povesti si nu uitati ca am zis ca sunt 3 povesti. Asa ca o sa va las pe voi sa vedeti si a 3a poveste si continuarea filmului care le intersecteaza pe toate.

Imi pare rau ca am fost intrerupta de o suta de ori cand am vazut filmul si nu am putut sa il degust cum trebuie. Totodata subtitrarea pe care am avut-o la el a fost jumatate in engleza jumatate in romana si nu ma puteam abtine sa nu izbucnesc in ras cand vedeam replici ca “what nice soricei” sau o chestie de genul asta.

As vrea sa adaug ca filmul e cam prost realizat tehnic. Nu se compara cu Ratatouille la partea asta si fac comparatia cu Ratatouille pentru ca se aseamana din unele puncte de vedere ca subiect si totusi sunt destul de diferite. Ce mi-a placut cel mai mult la The Tale of Despereaux au fost ideile profunde care s-au asternut pe o poveste atat de simpla pentru copii. Tocmai de-aceea e un film pe care il recomand atat copiilor cat si adultilor.

In film auzim vocile unor actori cum ar fi Matthew Broderick (ca Despereaux), Dustin Hoffman (Roscuro) si Emma Watson (Princess Pea), dar asta numai daca vedeti varianta in limba engleza.

In urma filmului mi-am dat seama ca ar trebui sa avem si noi o Zi a Supei (stiu ca exista Soup Nights, dar nu e acelasi lucru) si exista cel putin 5 motive pentru care supa e foarte buna… Sa le enumar? Pe langa faptul ca e foarte sanatoasa, economica si delicioasa, mai e si foarte buna la raceli si iarna te incalzeste. Eu mananc des supa, mai ales ca (un al 6lea motiv) e buna la slabit si probabil daca nu o sa se faca in Romania sau in Bucuresti Ziua Supei, o sa imi stabilesc eu o Zi a Supei :)) pe care o sa o sarbatoresc cu o lingura si crutoane.

Cheers.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *