Tehnologia face victime

Stiti cum se spune ca femeile fac pe victimele mereu? Oh, da, eu azi nu am facut pe victima! Am fost o victima!

Urasc cand, in metrou, persoana de langa mine isi baga nasul in cartea mea sau in ceea ce citesc. Incerc si eu pe cat pot sa ignor curiozitatea aceea care apare atunci cand cel de langa mine citeste. O data, un pusti mi-a atras atentia dupa o holbare de cateva minute ca am gresit la sudoku. Awwkward

Azi am prins un loc si cand eram gata sa ma apuc sa moţăi, cum imi e specific, tipul de langa mine scoate din rucsac un Kindle de 7 inch.

In capul meu a inceput sa cante Louis Armstrong – La vie en rose, ochii mi-au sclipit hipnotizati ca un melc ce a mancat prea multe frunze din ograda lu’ Soparla-ala-de-vinde-la-gram, mainile au inceput sa pluteasca independente de corpul meu, ducandu-se tot mai aproape de acel Kindle.

Bing! Atentie! Se inchid usile!

Imi revin putin. Imi dau seama ca exagerez si ca am devenit omul pe care il urasc, care se holbeaza in cartea altuia… in e-book-ul altuia. Dar nu ma uitam la e-book, ba bine, ma uitam si la e-book, dar mai mult ma uitam la e-book reader. Atat de mic, de subtire, pun pariu ca era si usor. Am incercat sa nu ma mai uit decat cu coada ochiului si m-am intrebat:

Oare vreau un Kindle? Oare am ce sa fac cu un Kindle? Nu, nu l-as folosi, ar fi doar un moft. Imi place sa fiu sincera cu mine insami si sa investesc cu mintea, nu cu inima.

Tipul de langa mine a trebuit sa coboare. Stiu, m-a urât. Sper doar un singur lucru… ca nu i-am lasat bale pe ecran.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *