Te consideri un om normal?

Articol publicat de Lexis (AG)

Normalitate

Cu toate că am abordat o grămadă de teme filosofice: timp, iubire, răbdare etc. am omis acest simplu cuvânt, această simplă noţiune de “normalitate”. Acest cuvânt este folosit zilnic în diverse fraze: Ţi se pare normal? Eşti normal? Cum e normal?

“Normal”, potrivit definiţiei din dicţionar, înseamna care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească. Care este această stare firească? Luăm o simplă premisă: Cerul este albastru. Dar este firesc să fie el şi gri? Poate alb? E normal să iubeşti? Dacă da, înseamnă ca a nu iubi este un lucru anormal?

Toată viaţa noastră ne zbatem ca peştii pe uscat. Bani. Totul se reduce la acest cuvânt, ai vrut vreodată altceva? E normal? Dacă e normal, unde scrie şi de ce e aşa? Cine stabileşte până la urmă limitele normalităţii?

Spune-mi de câte ori în viaţă te-ai mulţumit cu ce ai avut? De câte ori ai spus: eu nu mai am nevoie de nimic altceva, o să stau unde sunt. E normal?

De câte ori ai avut dorinţa aprigă să plesneşti pe cineva? Poate să baţi pe cineva… asta e normal?
De câte ori ai ţipat la oameni? E normal să ţipi?
De câte ori te-ai dat la o parte din calea cuiva doar pentru că era îmbrăcat ciudat? E normal?
De câte ori ai deranjat pe cineva în mod intenţionat? E normal?
De câte ori ai spus “nici o problemă” când te-a deranjat ceva? E normal?
Câte minciuni spui pe zi? De la faptul că te simţi bine, că eşti bine, până la “ce bine m-am simţit în prezenţa ta”? E normal?
Câtă mâncare ori băutură ai consumat în exces de sărbători, poate chiar fără o ocazie specială? E normal?
Câte melodii asculţi până la nesfârşit, dând mereu “repeat”? E normal?
De câte ori ai mers fără bilet? De câte ori ai înjurat? De câte ori ai judecat pe cineva doar din pricina faptului că nu îţi plăcea cum arată? E normal?
De câte ori ai privit cerul într-o zi de primăvară? Dacă crezi că asta chiar e “normal” de ce atunci când vezi pe cineva oprit pe stradă, care se uită în sus, te fereşti? De ce gândeşti că e nebun? E normal?

E normal să râzi pe stradă? Să mănânci când poate ceilalţi nu au ce? Să fumezi şi îi intoxici pe cei din spatele tău?

După toate întrebările astea spune-mi, te rog, de ce nu e normal ca două persoane de acelaşi sex să se sărute sau să se ţină de mână? De ce nu e normal să existe oameni de alte religii? De ce nu e OK să existe oameni de alte culori decât a ta?

Te-ai gândit vreodată cum ar fi lumea fără tine? Ţi-ai dorit vreodată să mori? Sunt sigură ca mulţi dintre voi vor răspunde cu “da” în sinea lor şi tocmai de-asta te întreb, cititorule, e normal?

Nu-mi răspunde mie la toate astea, mie doar spune-mi, de ce eşti tocmai TU cel normal?

4 thoughts on “Te consideri un om normal?

  1. La suprafata, normalitatea poate fi vazuta ca o medie tuturor prejudecatilor/conditionarilor acceptate de consens in mod constient sau nu. E ceva stabilit complet arbitrar, dependent de cultura/mediul in care esti nascut/cresti si iti desfasori viata. Important e sa fii cinstit cu tine insuti, indiferent de incadrarea acestei conduite intr-o norma sau alta, sau in nici una.

  2. Corect: dependent de cultura/mediul în care eşti nascut/creşti. dacă tu ştii că nu e bine să judeci oamenii… e şi zicala aia "nu judeca după aparenţe" de ce o faci? eşti conştient că nu e bine, dar societatea te învaţă să o faci… de ce nu te opui?

  3. Poate ca nu ma consider normala…

    Nu stiu. Nu stiu ce e normal. Sau mai corect ar fi nu sunt capabila sa ma decid ce sa aleg eu sa consider normal. As vrea sa pot sa vad totul doar in alb si negru. Sa pot sa stabilesc un set precis de norme. Sa fiu convinsa ca detin adevarul absolut. Nu mi-as mai pune atatea intrebari, n-ar mai fi totul asa confuz.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *