Taximetristul de duminica

Unul dintre motivele pentru care îmi place să merg cu taxiul este că aproape toți șoferii au câte ceva interesant de povestit. Și unde-s povești, hop și eu. Știu o grămadă de la tata care a fost și el într-o perioadă taximetrist, povești super tari, mai ales că erau de pe vremea lui Ceaușescu.

Am plecat târziu de acasă spre Pariu pe Prietenie și pe când așteptam Căruța cu vreo alți 10 oameni în stație văd un taxi care se duce în direcția opusă. ”Hmmm… ” mă gândesc. ”Dacă se întoarce gol până să ajungă Căruța în dreptul meu, îl opresc, chiar dacă stau prost cu mălaiul”

Și, evident, și un tractor ar fi depășit Căruța, d-apoi un taximetrist, așa că i-am făcut semn și a oprit. Am stat cu inima îndoită că nu știam ce tarif e și ce firmă, dar era OK. 1,39 RON. M-am liniștit. Am mers în tăcere 1km sau așa ceva după care mi-am adus aminte de ce văzusem la știri, că face poliția controale pe la taximetriști, că a dat amenzi în valoare de nu știu câte zeci de mii de lei. Ia uite, ce subiect bun de început conversația…

– Am auzit că au cam intrat polițiștii în taximetriști cu controale… (cui îi pasă că exprimarea mea era interpretabilă în atâtea alte moduri tâmpite și că făcusem și o cacofonie?)

– Da, pe bună dreptate, domnișoară…

– Mda, poate, mârâi eu luată prin surprindere de răspuns. Credeam că o să înceapă omul să înjure poliția, dar nu, el a început să înjure taximetriștii 😀 Și mi-a zis el de două firme că au numai șoferi nespălați, drogați, pușcăriași nasoi.

– Auăleu, da?? Așa sunt?

– Păi da, toți tâmpiții s-au făcut taximetriști, nici n-au câți ani trebuie de experiență la volan. Îți trebuie permis de conducere de 3 ani cel puțin! (N.B. Puteți citi și articolul Ioanei cu Șoferul cel nou)

Îmi mai zice că ”Uite, îți trebuie o autorizație din asta” și o scoate din torpedou. Mă uit pe ea, îmi sare în ochi numele fiindcă era foarte sugestiv și i-o dau înapoi. El, în curbă fiind, dă să o pună la loc fără să aibă mâinile pe volan și nu mai era atent la drum foarte mult, a pus frână că mașina o fugea în față în loc să facă stânga și aproape ca intra într-unul. Mă cac pe mine sperie, dar nu zic nimic.

I-am zis că firmele de taximetrie ar trebui să pună standarde mai aspre când aleg șoferii:

– Păi, da, domnișoară! Să pună! Eu n-aș primi pe nimeni care nu știe cel puțin o limbă străină!

Și eu mormăi acolo în spate, zic că da, așa e, ascult cuminte. Avea păreri pertinente, avea și o vârstă ceva mai înaintată. L-am iubit totuși când mi-a zis că ”…Am luat acum într-o seară un copil, un tânăr adică, așa ca dvs.”

Da, copil, așa sper să mi se spună și la 30 de ani. Să îți dea Dumnezeu sănătate!

Am ajuns la destinație și stăteam cu banii întinși, dar se pusese pe povestit și nu voia să renunțe la auditoriul său. Până la urmă n-a apucat să termine de spus întâmplarea cu tânărul și m-am ofticat nițel, dar na, aparatul de taxat încă mergea. Din păcate nu i-am lăsat bacșiș decât 65 de bani pentru faza cu torpedoul și pentru că oricum îi făcusem un extraordinar de mare bine că nu s-a întors gol. Ah, da, plus că a mai susținut faptul că 1,39 RON/Km e foarte puțin ca tarif, că s-a scumpit benzina. De parcă eu n-am aflat că majoritatea au sisteme pe gaz, pfha!

 

One thought on “Taximetristul de duminica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *