super eroii din viata mea

Mergem la cinema să îl vedem pe Batman. Îi admirăm costumul. Îi admirăm mașina. Admirăm cum se bate, îi admirăm mușchii.

Mergem la cinema să îl vedem pe Spiderman. Îi admirăm super puterile, îi admirăm super costumul, îi admirăm super pânza de păianjen pentru că este un om mutant.

Mergem la cinema să îl vedem pe Superman. Are și el mușchi, chiar zboară, salvează lumea de multe ori, e aplaudat, scapă orașul de necazuri și pământul de asteroizi.

Și mă uit la tata. Nu zboară. Nu mai are nici mușchi și nu salvează lumea, sâmbătă l-am ajutat să izoleze magazia parțial. Jumătate a izolat-o singur, deși nu e Spiderman, n-are 8 mâini ca păianjenii. E un simplu om care poartă ochelari, care a devenit neîndemânatic și e un om care încearcă să se lase de fumat. Trage dintr-o țigară electronică pe care deja a scăpat-o de câteva ori pe jos, o dată a crezut că a pierdut-o și se necăjise tare. Tata muncește uneori și 12 ore pe zi și are aproape triplul vârstei mele.

Ne uitam la Sailor Moon când eram mici, pffvăleu! Fiecare din noi visa să fie una dintre gagicile alea frumoase, cu rochițe colorate care puteau să oprească răul, aveau și ele super puteri. Cat Woman era rea, dar nu prea, arată chiar foarte bine în ultimul film cu Batman, Anne Hathaway e perfectă! Sau nu?

Un prieten mi-a spus o chestie pe care nu cred ca o să o uit vreodată. Vorbeam cu el despre una-alta și am afirmat la un moment dat despre niște gagici că-s perfecte și mi-a replicat (redau cu aproximație) ”Pfff… perfectă e mama. A crescut 3 copii, a văzut atâția oameni murind și tot frumoasă e.”

Și mă uit și eu la mama. Nu știe să zboare ca Wonder Woman, nu știe decât să citească gândurile și fețele copiilor săi, nu oprește gloanțele cu mâna. Mama în schimb se luptă în fiecare zi cu propriile griji pentru noi, se abține să nu sune mereu că știe că ne enervează, mama se trezește la 5-6 dimineața și seara la 7 când ajunge acasă uneori ne face de mâncare. Ne-a șters mucii de la nas când eram mici, ne-a ținut de mână la prima operație și ne-a șters fruntea de sudoare când am avut febră 39 deși avea mâncarea pe foc și alte 100 de lucruri de făcut. Ne-a spus că e bine, când de fapt nu era, a strâns din dinți diminețile pe frig să ne ducă la școală. Poate era răcită, poate nu voia, poate se săturase, dar a mers mai departe, deși nu e decât om.

Mama și tata. Mă uit la ei cum și cât muncesc, mă uit la viețile lor, mă uit la cât se zbat și subit tot ce am de făcut în ziua aia pare simplu și vreau să fac mai mult. E frustrant când nu pot face mai mult, când mi se închid ușile în nas. Aș vrea să pot face mai mult, măcar pentru ei.

Ei doi… știți… nu sunt perfecți, dar sunt super eroii mei.

3 thoughts on “super eroii din viata mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *