subsolul

Pe la 13-14 am găsit azi un nou nivel – subsolul. Așteptam cuminte la parter același lift de care vă tot vorbesc de trei postări încoace când s-a deschis o ușă. M-a-mpins un demon (numit curiozitate) să pășesc peste pragul ei.

A semănat cu momentul pe care l-am petrecut într-un alt lift. Trebuia să ajung la etajul 6, dar în schimb liftul a coborât la subsol și s-a deschis ușa, era întuneric beznă, numai în lift era lumină. O lumină ce picta mâzgălelile studenților care au vrut să lase o parte din ei acolo, în lift, să coboare și să urce veșnic cu el. Nu îmi imaginez de ce cineva ar vrea să urce și să coboare de zeci și sute de ori pe zi, dar în sfârșit, de ce ar trebui să înțeleg eu totul?

Să nu uităm însă că liftul pe care îl aștept eu are luminițe colorate și podea sidefată. Jur că există. Nici măcar n-are rost să trec articolul ăsta la Imaginar pentru că aș minți. La subsolul în care am ajuns azi era la fel, întuneric.

Nu m-am speriat pentru că în 10 minute am ieșit de acolo, însă culmea e că o parte din subsol a rămas în mine. Mă neliniștește, mă perturbă și nu îmi place. Vreau să aștept la parter, calmă, fără alte tâmpenii, vreau să stau în pat zile întregi, să mă îngrop în amintiri și vise și speranțe.

Dar azi n-am putut să fac asta. Întunericul a rămas în mine, dada! Cam ca mâzgălelile studenților pe care îi pomeneam mai înainte. Nu-s cuvinte vulgare, sunt unele codate, numai ei știu ce au vrut să zică. Nu știu să deslușesc întunericul, dar poate nici el nu știe să mă deslușească pe mine.

De fapt, știu că e așa. Poate ar trebui să se grăbească liftul să coboare și să mă ducă sus, la 25, că poate se apropie momentul când întunericul o să mă înțeleagă și eu nu vreau asta. Chiar, sincer, e ultimul lucru pe care îl vreau și poate nu aș fi așa panicată dacă nu l-aș simți cum se zbate în mine, să găsească o cale de scăpare, un cod, o sursă. Poate întunericul va dori să iasă prin buricele degetelor, dar dacă liftul ar coborî… numai de ar coborî, hai odată! Grăbește-te! Nu îl mai pot ține necunoscător de mine prea mult timp. Pentru prima oară de când m-ai invitat în clădire… mi-e frică.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *