So yeah… n-a mers

Am obiceiul să mă torturez. Ştiu că sună foarte bolnavă treaba asta, dar din lipsă de ocupaţie îmi mai fac o cafea cu lămâie şi scorţişoară… sau… cum a fost în seara asta… M-am vopsit. Da, problema la propoziţia asta este tenta dăunătoare… Eu nu sunt o persoană de acord cu vopsitul la tinere. La femeile în vârstă e OK, dar noi de ce tre să ne vopsim total părul? În orice caz, când am fost ultima oară în supermarket mi-am cumpărat 2 plicuri de nuanţator. Washes out! scrie pe ele. Şi în seara asta am avut atâţia nervi şi am fost aşa supărată încât am spus “Yes, man!” şi am facut-o. Problema e că am lăsat smoala aia prea puţin pe părul meu. M-am speriat puţin de culoarea şi consistenţa sa şi am sperat să nu îmi fi futut prea tare firele de păr şi să nu iasă ceva turbat. Mi-am clătit părul, moment în care cădiţa de duş s-a făcut neagră. Am zis un mare “băgamiaş p… icioarele” şi la sfârşitul procesului de nuanţare mi-am dat seama că nu a schimbat nimic la părul meu. Ba chiar când mi-am ridicat o şuviţă eram mai blondă decât înainte… sau poate n-am văzut eu… în fine. So.. yeah… n-a mers…

Înainte de procesului de mai sus am avut o criză de nervi după cum urmează…

Shit. Shit. Shit. Shit. Shit.

Cât de mult pot să sugă unele faze. Suge! Şi îmi strică tot zen-ul şi toata concentrarea. Ce e cu voi, oamenilor? Asta dacă vă pot spune oameni! Nu vedeţi că sunt pe marginea prăpastiei??? Futui! Îmi pierd totul… concentrarea, răbdarea, autocontrolul, TOT! Urăsc oamenii uneori! Îi urăsc! Sunt răi… şi netrebnici şi tot ce vreau să fiu este aer. Să nu mai exist… pot chestia asta? Nu! NU POT PENTRU CĂ MĂ… of… e un război cu mine însămi. Ştii cum e la limita răbdării? Ştii cum e când spui “nu mai pot” ? Ştii? Atunci de ce mă aduci în starea asta? Nu mai pot… sunt pur şi simplu sătulă de tot căcatul ăsta…

Din criza de nervi a rezultat asta. Am încercat să mă calmez ca înainte. Cu plastilină. N-a mers, dar cel puţin a ieşit ceva constructiv.

Am încercat să învăţ în weekendul ăsta. Sâmbătă m-am simţit foarte uşoară spiritual… dar calmul şi liniştea de ieri aveau să fie furtuna de azi. Cât pot să mă afecteze unele lucruri. Doamne, în ultimul hal şi cel mai trist lucru e că nu pot face nimic să opresc furia care iese din mine. Oribil. Mă simt ca Hulk uneori. Aşa că sâmbătă am învăţat o zi – un curs la comunicare interpersonală (nu râdeţi de timp raportat la câte pagini am învăţat pentru că habar nu aveţi ce scrie în paginile alea) Şi am terminat cu materia respectivă de tot, iar azi… well… azi nu vreţi să ştiţi cât m-am chinuit să reţin câte ceva despre Parlamentul European şi Comisia Europeană. Mda. Aşa îmi trebuie…

Noapte bună,
kiss ya, bitches!angel smileys

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *