Sentimente la discount

Am început din nou să mă revolt și știu, asta nu e bine. Mă revoltă oamenii proști, mă revoltă atitudinile greșite, mă revoltă amintirile care mă trezesc la 5-6 dimineața și nu mă mai lasă să dorm. Mă revoltă tipa care se sprijină cu tot corpul de bara din autobuz ca să nu se mai poată țină nimeni, mă revoltă Roșia Montană, ajung să mă revolt împotriva timpului și ulterior împotriva mea.

Adică de ce trebuie să am unele gânduri? De ce nu pot să le ignor și să mă prefac că nu există? Simt că o să mă revolt până o să obosesc, până când o să las din nou zilele să curgă liniștite, ca înainte de acest haos supra dimensionat care mă înghite și mă plescăie și care, într-un final, va trebui să mă scuipe.

Și va veni vremea în care voi dormi pe perna mea, cu textura ei lipită de obraz și pisica sub pilotă. Când voi avea măselele de minte lipsă și în urmă va rămâne doar o tăietură adâncă și dureroasă. Cam tot pe atunci vei fi și tu lipsă, ca măseaua și în urma ta va rămâne tăietura adâncă și dureroasă a zilelor de vară în care ne-am scăldat problemele, mâhnirile și speranțele la o ordine firească a lucrurilor.

Era ciudată iubirea între noi, pentru că, de fapt, iubirea e ciudată în general pe cât ne măgulim noi că e simplu, pe atât e de complicat. Ba totul e alb, ba totul e gri, ba totul e negru, dar de ce nu poate fi iubirea de alte culori? Asta a noastră ar fi fost de exemplu kaki, știi? Precum amestecul ăla de culori urât care-ți ieșea când erai în școală, la ora de desen? Aia care ție nu-ți place, dar mie mi se pare reprezentativă pentru noi, n-aveam niciun Dumnezeu.

Oh, da, clar! Ce bine am zis-o, însă din păcate îmi mai dau seama de ceva. Deși, da, ai dreptate, e cam urâțică acea culoare, cu siguranță a fost folosită în tablouri recunoscute. Ce vreau să zic e că (știu că nu le ai cu metaforele și sensurile cuvintelor mele, nici în certuri nu depistai sarcasmul meu) până și din iubirea de culoare kaki poate ieși un lucru frumos dacă e în mâinile cui trebuie.

De fapt ”putea ieși”, vezi… mereu uit să vorbesc la trecut așa că am început să scriu aici în ideea de a-mi scoate sentimentele la vânzare. Nu mai vreau să mă revolt, nu mai vreau să iubesc, nu mai vreau niciun strop de nostalgie.

Le dau pe toate la discount, 3 la 10.000 ca tot vine Black Friday, sunt interesante, dar inutile pentru mine deocamdată. Nu vreau să mai pierd vremea cu ele, nu e productiv, așa spuneai și tu cu ceva timp în urmă, nu? Și până la urmă cer de mâncare sufletului meu, n-am prea mulți bani acum cu care să le cumpăr energie. Iar panouri solare umane nu cred că mai există pentru a mă alimenta, pur și simplu nu cred, dacă you know a guy who knows a guy, să îmi zici, dar nu cred.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *