Scurta, dar buna!

Am fost cu maică mea în Cora când a început o ploaie torențială din senin. Trebuia să stai la 30cm de urechea persoanei cu care vorbeai ca să te auzi, apoi a început să picure apa din tavan. De fapt, ”picura” e puțin zis, ploua efectiv în hypermarket. Probabil din cauza crizei, Cora a îndepărtat un strat de acoperiș și l-a vândut altor hypermarketuri că nu ieșeau din rahat nici cu prețurile bombate pe care le-au băgat. În sfârșit, după ce se mai potolește zgomotul, ne apropiem de ieșire, oamenii stăteau ciucure la uși și mașinile formaseră deja coloană în parcare.

Am stat și am pus o strategie la cale ca în sălbăticie – unde ne poziționăm? Care e cea mai apropiată sursă de apă (a se citi ”lac temporar”) Cum trecem de ea? Cum aterizăm în mașină la adăpost? Stai, uhm, unde am lăsat adăpostul? Aha, acolo e. Am pus detaliile la punct după care ne-am aventurat în sursa de apă. Inițial a fost micuță, dar apoi s-a mărit valul până deasupra gleznei. După ce am făcut rezistența de ”water proof” a mașinii, am ajuns acasă (Golanul a trecut cu brio testul celor 2 bălți de juma de metru). Acum mă întreb cu ce să mă încalț mâine, ținând cont de faptul că singurele încălțări sport în care rezist la drumul de 3 ore sunt murate.

Am încălect pe o șa și v-am spus povestea ‘șa, cu asta am mai bifat un ”debut”: prima oară când am condus cu picioarele ude :)) Yes! — feeling happy.

 

(da, am dat copy paste la statusul de pe Facebook 😛 )

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *