Romenglish

Am întâlnit pe cineva la vreo 28-29 de ani care n-a ieşit din adolescenţă cu bine, ci a rămas cu obiceiul de a se exprima prin aceste două limbi străine – româna şi engleza. Şi păcatul cu romenglisha asta e că, fiind român ai accent şi, deşi tu nu îl auzi, el există şi te face să vorbeşti ca un rus fără vodka ţuică la bord. Ştiu, şi cum pronunţ eu sună ca dracu, cel puţin sunt conştientă, încerc să scap de asta. Şi mi se pare foarte ciudat să auzi o tipă de 28-29 de ani cum se chinuie să se exprime prin engleză şi română.

Un alt factor, în afară de războiul clonelor care se duce în interiorul fiecărui individ la tinereţe, e domeniul în care lucrezi. În publicitate de exemplu există mulţi termeni care nu au apucat să fie traduşi, ci au fost preluaţi aşa, fără modificare. Şi, e drept, nu ai cum să traduci art director, copywriter sau altele de tipul ăsta. Şi nu e vorba numai de publicitate, e vorba de mai multe domenii. Să nu mai zic de IT sau chiar marketing. Ăştia cad mai uşor în plasă.

Cu un teenager e mai uşor de talked şi de sfătuit să nu mai use english în vorbirea lui, dar cum îl advise pe un mature person să nu o mai use? Because I don’t see how şi sigur o va lua mult mai personally dacă îi spui. E annoying, nu? Cum ar fi să talk to someone toată ziua like this? Can you take it? Că eu pot… dar nu prea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *