Remember me

În 7 ore se fac 24 de ore de când m-am trezit. Gândesc alambicat, sunt așa obosită și totuși așa recunoscătoare pentru ziua de azi. Cineva mi-a zis ca nu par a avea vârsta pe care o am și m-a bucurat, deși în gând îmi spuneam că nu îmi vede firele albe de păr crescute, ce-i drept, prematur.

M-am pierdut în ventilația de la toaletă, m-a luat ca pe un fulg și m-a târât la mii de km. Apoi m-am pierdut în zumzetul metroului și în uralele de bucurie din bar… că a dat și România un gol, n-a pierdut cu zero.

M-am pierdut în oglinda de pe perete cu panoul publicitar, în dragonașul ingenios ridicat la Unirii și în becurile care mi-au luminat calea la întoarcere.

Acum e liniște și somn, cu linii clare alunec în altă lume. Una în care există opțiunea de a nu bifa ”remember me” după ce completezi câmpurile de iubire, după ce s-a dus totul pe molecule de apă. Tăcerea pe care o cunosc atât de bine, liniștea pe care o cunosc atât de bine, haosul pe care îl reneg ca o mamă denaturată încep să câștige teren încet-încet.

E mai simplu să ai încredere în ceilalți decât în propria persoană. E mai simplu să vrei numai binele tău și al nimănui altcuiva și mai este foarte simplu să visezi fără ca nimic să fie realitate. În fapt, ce vreau să zic e că tu, oricine ești, cititorule, o să reușești… și o să uiți și o să trăiești și o să fie frumos. Și da, poate o să adormi de două ori scriind cum mi s-a întâmplat mie adineaori, dar măcar vei știi că cineva e lângă tine, chiar dacă își schimbă forma des.

Data viitoare, lasă pixul jos, pune mâna pe mouse și bifează ”remember me” pentru cine trebuie, pentru cine te respectă și pentru cine te vrea numai pe tine la orice oră, în orice loc, din suflet, așa cum ești.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *