Puterea pozelor

E sâmbătă seara și în cameră nu se aude decât calculatorul care toarce silențios, am zis că era mai bine dacă mă culcam… Acum trebuie să înfrunt toate gândurile de sfârșit de zi, de sfârșit de drum, de început de sfârșit de an.

Scroll down pe pagina de Facebook, nimic interesant, în poza pe care o am la profil parcă nu mai sunt eu. Lucrurile s-au schimbat în scurtul timp care a trecut și poate pentru prima oară în viața mea nu știu cum să transpun durerea în cuvinte. De fapt, nici nu mai merită să fac asta, am obosit.

Încep să mă uit prin pozele urcate din mobil și din nou mă uimește puterea imaginilor pe care le văd. Parcă simt mirosurile vremurilor de atunci, simt frigul sau căldura, e o adevărată călătorie în timp. Ultimii doi ani strânși în poze ascund etape interesante, zile frumoase sau mai puțin frumoase, singure sau mai puțin singure. Unele ascund iubire, altele împlinire, altele speranță… Sigur, asta doar eu știu, pentru oricine altcineva sunt doar niște poze.

Cred că am mai scris despre asta cândva, dar nu știu dacă atunci v-am dat sfatul ăsta… să faceți poze. Să le păstrați, să vă uitați peste ele, pot fi poze cu orice lucru care să vă aducă aminte de starea pe care o aveați la momentul respectiv. Toate imaginile pe care le am în telefon îmi trezesc amintiri, îmi ațâță simțurile și mă întristează în același timp… Același timp care trece fără să se uite în urmă după noi, rătăciții.

1237089_10151868076949357_771748305_n

 

Mi-am adus aminte, am mai scris și aici dacă vreți să aruncați un ochi: Frica si ultimul an in (cateva) poze

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *