Puma Love Thy Planet – unde culoare nu e, nimic nu e

V-am povestit câte ceva despre proiectul Puma Love Thy Planet săptămâna trecută, puteți citi aici ca să vă aduceți aminte despre ce a fost vorba. Pentru că miercuri s-a ivit întâmplarea în care au fost implicați și pantalonii (pe care i-am ”bătut” ulterior cu o curea pentru a sta la locul lor), a trebuit să lucrez niște articole cu o zi dinainte. În fine, lucrurile au fost puțin mai aglomerate săptămâna asta, dar e bine să fie așa, îmi place să am ce face. Singurul inconvenient e că nu am avut cum să scriu despre evenimente în aceeași zi în care s-au întâmplat.

Așadar, am revenit aici ca să vă povestesc despre cum a fost ieri la Puma – Love Thy Planet, un event care s-a ținut în Club Oxygen (unde n-am mai fost până acum) din Sun Plaza. Am intrat, m-a întâmpinat un loc suficient de spațios pentru desfășurare, cu o mare terasă afară – aspect important deoarece vopseaua cu care puteam desena se activa la soare.

M-am întâlnit cu mulți pe care îi cunoșteam, dar cam toți erau deja într-o echipă – aspect important pentru că se formau echipe de câte 5 și fiecare echipă concura cu câte un tricou la concurs. Premiul consistent, de 2000 de euro, se împărțea tuturor membrilor echipei respective.

După ce m-am învârtit ca o găină fără cap prin club, vrând să scap de aglomerația de la înscrieri, am reușit în sfârșit să mă lipesc de un grup. În grup am nimerit cu două fete frumoase, Adina și Floris și cu doi băieți, inconfundabilul Augustin și Florin. După îndelungi așteptări am reușit să ne așezăm la o masă și să ne punem rotițele în mișcare. Ce să scriem? Desenăm? Eu una, sincer, nu m-am gândit niciodată la premiu, vă zic și de ce… Unii dintre cei de acolo erau foarte, foarte talentați. Și da, sigur, am eu multe hobby-uri, mă pricep să mai fac un cercel, o poezie, dar la desen chiar nu mă pricep. Cel mai mare respect îl am pentru cei care știu să deseneze, am impresia că acolo procentajul este mai mare la categoria ”talent”, decât ”educație pe domeniu”.

Am avut la dispoziție 3 culori – roșu, portocaliu și albastru cu care am putut să ne facem de cap. M-am gândit mult ce să scriu pe tricou, voiam să aibă un mesaj. Dacă proiectul se numește Love Thy Planet, eu am zis să scriu Love IS thy planet și ca desen am ales eternul copăcel pe care îl am cusut și pe geantă. I-am pus și niște floricele portocalii – amprente de degete.

BEFORE

BEFORE

AFTER

Mă uitam la tricourile unora, mă uitam la al meu, mă uitam la tricourile unora, apoi iar la al meu… și mi-am zis… e clar, nu poate fi purtat pe stradă. Pe sfârșit mi-am adus aminte că am primit și o geantă de pânză și dacă șabloanele păreau cea mai ”safe” opțiune prin care puteam să fac ceva chiar purtabil, am zis să încerc unul dintre mesaje. Am căutat și ăsta de mai jos mi s-a părut cel mai potrivit:

Acum, vorba Elenei, ”am stricat un tricou, dar m-am pricopsit cu o geantă purtabilă”. Îmi place la nebunie gentuța mea, deși vine sezonul rece și pânza nu e tocmai rezistentă la fulgii de nea sau picăturile de apă. În orice caz, evenimentul a ținut destul de mult și a fost foarte distractiv să îmi exersez creativitatea alături de echipă și să îi urmăresc pe ceilalți cum lucrează. Au fost mai mulți artiști în ton cu atmosfera- muzicieni, un tip care a modelat în lut o pumă (a ieșit foarte fain), niște fete care se ocupau cu origami, pictori etc.

Pentru că vreau ca postarea asta să fie și ca un feedback constructiv, o să spun și câteva dintre chestiile care nu mi-au plăcut. Organizarea n-a fost gândită până la capăt – s-a creat foarte mare aglomerație la înscrieri pentru că:

1. au fost mulți oameni

2. trebuia să semnezi personal și să arăți și buletinul

3. trebuia să apuci să te încadrezi în cele 22 de echipe

Un alt lucru puțin ciudat a fost acela că pensulele și creioanele erau la prinde-cine-poate. În sfârșit, asta n-a făcut decât ca provocarea să fie și mai mare și să desenăm cu mâinile sau cu mini-trafaleții puși la dispoziție 😀 să zicem că n-a fost chiar așa rău. Ba chiar mi-am adus aminte cum e să fii copil când mi-am mânjit palma dreaptă ca să îi las o amprentă lui Floris pe tricou. Am trăit sentimentul ăla de mamă-ce-mișto-e-să-te-murdărești-pe-mâini. Sigur, când am ieșit afară mâna mea s-a făcut portocalie (da, încă nu s-a luat în totalitate). N-are nimic, mă uit cu drag la dungile portocalii și albastre care se mai văd vag pe degete 🙂

O concluzie finală nu știu dacă există, cert e că mie personal mi-a făcut plăcere să iau parte la o asemenea activitate pentru că mi-a stimulat creativitatea și am lucrat în grup. Premiul a fost câștigat de echipa 2, felicitări le spun și eu cu ocazia asta!

Până la urmă așa cum spune noua mea geantă, look on the bright side, dacă stăm bine să ne gândim toate tricourile au ieșit purtabile, fie că e vorba de ieșit în oraș sau de mers la culcare 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *