povestea cu magazinul de jucarii, tableta si cartea cu Batman (2)

…nu ajungea la prețul cărții pe care o voiam. Se așază tata în genunchi, ca și când ar fi vrut să ceară pe cineva în căsătorie și începe să se joace cu tableta în magazin. Și se joacă, testează, desenează. Eu nu mai puteam de nerăbdare.

– Pot să încerc și eu? îl întreb la un moment dat.

– Stai așa, stai așa… zice el concentrat, trasând o linie casei pe care tocmai o desena.

Am renunțat, așa că m-am dus să mă mai holbez la cartea cu Batman și ce altceva mai era pe acolo și îmi făcea cu ochiul. Deja aproape inspectasem pentru a nu-știu-câta oară produsele și când mi-am reîndreptat atenția către tata, el tot acolo era, într-un genunchi, butonând la tabletă, complet fascinat. Parcă îl văd și acum, jur.

– Tati, hai, îmi iei tableta?

– Stai așa, zice.

Dialogul ăsta s-a repetat de vreo 2 ori.

Să fi tot trecut o juma de oră de când se juca la drăcia aia și începusem să mă plictisesc, dar am zis că rabd, că oricum sigur mi-o cumpără.

”Dacă nu mi-o cumpără mie, măcar sigur o cumpără pentru el și pot să mă joc cu ea când e el plecat de acasă.”

Încercam să îmi dau seama ce Sfânta Cruce îl fascina la acele butoane prin care trasai linii negre pe un fundal gri, mai ales că nu îți oferea foarte multe posibilități. Dar în fine, nu m-am gândit prea mult la asta, voiam neapărat ceva nou.

Nu eram doar eu aia nerăbdătoare, deja dupa o juma de oră în care tata se transformase într-un copil mic… poate mai mic decât mine, vânzătoarea începu și ea să își piardă răbdarea și sparse tăcerea:

– Domnule, cumpărați ceva sau nu?

Tata ieși din transă, șterse ceea ce desenase și se ridică.

– Nu, mulțumim. Haide, să mergem.

Am fost total indignată, am început să mă miorlăi cred și nu înțelegeam cum se putea una ca asta? Cum putea planul meu genial să dea greș? I-am zis că tăblița e mai ieftină decât cartea, dar nici un argument nu putea să întoarcă acum din drum un tată hotărât să iasă din acel magazin cu jucării scumpe.

Acum sunt afară și scriu chestia asta și îmi aduc aminte perfect fiecare detaliu și tot nu pricep, cu mintea mea de om adult, ce a putut să îi placă la tableta aia cu butoane. Presupun, așa cum poate ar face fiecare dintre noi, că desenul pe care îl realizase era o proiecție a visului său – o casă și mai presupun că probabil era vorba de bani, orice părinte vrea să îi ofere copilului lui tot ce își dorește. Asta vine din dorința de a îl face fericit, sigur, un lucru discutabil. Un om care are totul din start, nu mai ajunge să aprecieze nimic din ce îi oferă viața, iar atunci când i se ia, cade de două ori mai rău.

În sfârșit, asta a fost povestea cu planul eșuat, cartea cu Batman n-a ajuns niciodată la mine, nici măcar de ziua mea sau cu alte ocazii, dar știți cum se spune că dacă îți dorești mult un lucru, o să îl ai mai devreme sau mai târziu? Prin clasa a 3a sau a 4a mi-am dorit mult o bicicletă. Am avut-o 4 ani mai târziu, chitara apare pe lista de cadouri tot de pe atunci și am primit-o de ziua mea anul trecut. Așadar, ați văzut pe la vreun magazin de jucării o carte audio cu Batman? Aș vrea să o cumpăr 😀

 

[Povestirea de mai sus este înscrisă la concursul lui Blogatu, însă aș fi scris-o oricum și este cel puțin 98% adevărată. Cele două procente le-am lăsat ca marjă de eroare. Au trecut totuși ceva ani de atunci]

One thought on “povestea cu magazinul de jucarii, tableta si cartea cu Batman (2)

  1. Pingback: povestea cu magazinul de jucarii, tableta si cartea cu Batman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *