Povestea cu amenda din autobuz

”Mulțumesc” sau ”Merci” sunt două cuvinte pe care nu le aud așa des cum mi-aș dori, însă mie mi-au intrat în sistem. Atât de mult încât azi, după numeroase întâmplări care în mod normal supără și deranjează, eu am reușit să spun ”Mulțumesc” chiar cu zâmbetul pe buze.

Se făcea că era 9 și 10 când am plecat de acasă și am pierdut mașina. Am stat ca un homeless în magazin așteptând să vină alta pentru că afară bătea vântișelu’ destul de puternic. Mi-am cumpărat o cafea bună de 1 leu, deși acasă mai băusem 3-4 guri din cea lăsată de mama. Am făcut, așa cum deja m-am obișnuit, 50 de minute până la metrou pe un drum de 10-15 minute. Eram mulțumită, ajunsesem la timp.

În metrou numai fețe ciudate și bărbați urâți. N-am mai citit, m-am tot gândit la diverse, nereușind să găsesc nici azi soluții problemelor ce mă macină. De bine ce stăteam cu timpul, urc la suprafață și cum-necum am luat autobuzul greșit. În 5 luni nu mi s-a mai întâmplat până acum.

Mi-am dat pumni în cap, am stat în trafic și am așteptat să cobor și să o iau înapoi. Am luat-o înapoi pe un drum fără trotuar, în mijlocul Bucureștiului (hăhăhă), am trecut fără să vreau prin benzinărie fiindcă efectiv nu aveam pe unde altundeva să trec și am ajuns din nou în stație.

M-am uitat departe în zare și nu vedeam urmă de 385 așa că m-am gândit mai bine și am zis să mă duc în stația de unde plecasem inițial că acolo mai aveam o linie alternativă. Și alternativa aia tocmai venea și tare m-am bucurat, am zis că gata, după toate astea lasă că e OK. Am urcat, am cercetat nu foarte atent cu privirea după controlori și m-am retras liniștită într-un colț. După o stație, nenea care stătea pe scaunul de lângă mine coboară și îmi arată legitimația de controlor. Și ceilalți neni aveau același tip de haină, dar, evident, nu i-am observat.

– N-am.

– Ce n-aveți?

– N-am taxat.

– 50 de lei amenda.

– N-am nici 50 de lei.

– Aveți card?

– Da.

Se uită pe card.

– Păi ia uite, aveți abonament și bani pe card.

– Da, dar n-am taxat.

– Buletinul, vă rog.

Scot actele din rucsac, știam că nu-l aveam la mine. Trebuie să îmi vină un colet zilele astea, așa că l-am lăsat acasă.

– N-am. Permisul e singurul act pe care îl am la mine.

Mi-a reținut permisul de conducere.

– Sigur n-aveți 50 de lei să plătiți pe loc? Căutați bine ca să nu vă dăm 100 de lei și să nu vă ducem la jandarmi că vă dau și ei amendă că n-aveți buletinul.

– Serios că n-am 50.

Scot banii. Aveam 46,50 de lei. Ce mai sumăă…

– Unde lucrați?

– Uite, aici, la următoarea trebuie să cobor.

– Și nu aveți un card, ceva, să scoateți bani de pe el?

– Ba da. Pot să scot de la ING, la următoarea stație.

– Păi, atunci mergem cu tine să scoți banii.

– OK.

Iată, deci, cum am mers cu 4 controlori după mine să scot bani de pe card. S-au oprit la vreo 100 de metri de bancă, pentru că mi-au zis ”Fata tatii, noi te așteptăm aici că nu avem voie să mergem cu tine”, dar până atunci am vorbit senină cu ei. Deja eram prieteni.

M-au întrebat ”Dar de ce nu-ți faci abonament?”(ceea ce m-au mai întrebat vreo 4 persoane când le-am povestit faza) Le-am zis că stau departe și că oricum dau foarte mulți bani pe transport. Au fost înțelegători, dar nu cât să mă scutească de amendă.

– Fata tatii (ăsta era ticul verbal al unuia dintre ei), dar câți ani ai tu?

Îi zic.

– Păi, am și eu o fată de vârsta ta, de ce nu îți iei mașină? Ea are permis de la 18 ani.

– Păi și eu am și încerc să fac rost de o mașină.

– Îți iei un matiz ceva și n-ai treabă.

– Da, încerc.

De parcă să îți iei o mașină e cel mai simplu lucru de pe pământ.

Am intrat la ING și mergea un singur bancomat unde o femeie se moșmogea cu ceva bani. Am așteptat câteva minute după care am introdus cardul și am scos banii. Am revenit la controlori și ei au reveni cu întrebările.

– Dar așa târziu intri la serviciu?

– E un program mai flexibil, stau până mai târziu acum că am întârziat.

– Aha, păi și nu ți-e greu?

– Păi… ba da, dar ce să fac?
– Găsește-ți ceva mai aproape de casă.

– Hah! Abia am găsit job-ul ăsta!

– Așa, fata tatii, uite chitanța, zice celălalt.

În conversație au mai aruncat ei un ”Să îți faci abonament, că nu merită, că-s banii tăi și uite cum îi irosești” părintește, dar n-am zis nimic despre cum mi-am făcut calculele și cum amenda asta nu m-a făcut să pierd de fapt nimic ca bani ci doar ca timp. Mi-am luat cardul de suprataxă cu care puteam călători toată ziua pe orice linie, le-am mulțumit și am plecat. După aia am realizat că a sunat ca și când le-aș fi mulțumit că mi-au dat amendă. De fapt, le-am mulțumit că s-au comportat frumos și m-au înțeles cât de cât.

E drept, unul dintre argumentele bune pentru care să îți faci abonament e că stai liniștit, nu ești cu ochii în patru.

Dar tot corect e și când vă spun că prima lună de mers cu autobuzul, luna în care mi-am făcut abonament, am mers cu o mașină ticsită de oameni mirositori, am stat câte 20 de minute în stație și multe altele. Și poate că o să spuneți da, dar mergi în condițiile astea tocmai pentru că-s mulți ca tine care nu plătesc. Ei, nu e deloc așa, de fapt. M-am uitat în jurul meu la oamenii care taxau… și credeți-mă, erau destui. Și acum iată, am compensat și eu cu o amendă, deci toate se aliniază, numai condițiile nu devin mai bune.

Și a fost așa un început de zi tâmpit cel puțin, dar nu m-am supărat deloc, am luat totul firesc. Și chiar mă bucur destul de mult că nu m-am consumat aiurea și am avut demnitatea de a nu mă milogi să nu îmi dea amendă sau mai știu eu ce. Mai devreme sau mai târziu cam toate greșelile se plătesc, iar greșeala mea că nu am fost mai atentă când am urcat în autobuz a fost plătită.

Acum, sunt curioasă cine o să îmi plătească mie medicamentele pentru răceala pe care o simt cum crește în mine de la oră la oră. Răceală pe care cu siguranță n-am luat-o din mașina personală inexistentă, hmmm 🙂

One thought on “Povestea cu amenda din autobuz

  1. Nu trebuia sa le dai nici un ban. Nici cartela nici nimic. Daca ai sti de cate ori amendeaza cate un batran care vine la spital si nu se descurca cu cardul, de cele mai multe ori li se spune sa dea de 2 ori pentru 2 persoane la ghiseu si nu sa apese butonul 2, astfel incat valideaza pentru o singura persoana. Amenda.

    Si de cate ori sunt niste nesimtiti care nu au card, nu au nici un act nu au nimic, si la prima statie se dau jos si nu le face absolut nimic.

    Azi se certau cu 2 rusoaice ca tot asa validase pentru o persoana. Alea s-au enervat si desi intelegeau romana foarte bine (din ce mi-am dat eu seama) vorbeam doar in rusa cu controloarele.

    Mi-oi cumpara eu gopro sa vezi distractie pe capul meu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *