povestea calutului de mare

A fost odată ca niciodată un căluț de mare. Era albastru și îl chema Harley. Harley se plimba toată ziua în ocean și cânta, uneori dansa cu alți pești și se bucura de lumina zilei care penetra viața mării. Noaptea Harley nu prea dormea, avea multe gânduri și temeri, deși avea mulți prieteni și era tot timpul înconjurat de alți căluți de mare.

Într-o zi, Harley urcă la suprafață și văzu o fată singură. Înotă spre ea timid, dar îi era teamă să se apropie mai mult de 7 km. O privea, fata era roșcată, avea pistrui și purta o rochie lungă. Sunetul râsetelor ei la atingerea valurilor era precum clinchetul clopoțelului din magazinele chinezești.

Pe Harley l-au apucat emoțiile, îi era frică să se apropie și de acum înainte tot ce făcea în timpul zilei era să se întrebe ce să facă. Prietenii lui căluți de mare nu au văzut că Harley nu mai cântă sau dansează, prietenii lui Harley nu vedeau că e ceva în neregulă. Harley avea prieteni, dar nimeni nu era în preajmă când avea nevoie, nu era nimeni căruia să îi spună de fata roșcată.

Căluțul nostru de mare a început așadar să se apropie pe zi ce trecea tot mai mult de mal, fata venea în fiecare zi la aceeași oră, în același loc. Harley se întreba ce se întreabă fata, Harley se gândea oare la ce se gândește fata, Harley era supărat că nu era decât un căluț de mare.

Și cum se apropia Harley din ce în ce mai mult, într-o zi a ajuns la doar 500m de ea. Acum putea să vadă razele de soare în părul ei, rămăsese fascinat de cum firele ei roșcate străluceau la soare și erau sidefate și cum genele ei arse de soare se aplecau peste niște ochi atât de verzi.

”Mai verzi ca algele” își spuse căluțul de mare în gând.

Atras de frumusețea fetei, Harley se apropie. Și se apropie, era chiar lângă ea, iar fata l-a observat și a tresărit cu pieptul pulsând ca un nebun. Dacă ai fi pus monede pe pieptul fetei acestea ar fi zornăit zgomotoase. Și fata începu să vorbească cu Harley, însă Harley nu răspundea pentru că nu putea. Roșcata venea în fiecare zi la aceeași oră și îi spunea lui Harley cât de singură e, că nimeni nu vorbește cu ea.

”Nici măcar tu” încheie discuția unilaterală cu Harley într-o zi.

Harley se întristă nespus, își dorea să nu fie ce este. Totul era doar apă în jurul lui și dorință. Dorința de a îi crește brațe, dorința de a putea strânge fata în brațe, de a îi putea spune cât de mult vrea să fie a lui. Și trecu o lună sau mai mult de când fata venea și vorbea cu Harley, dar fata nu mai avea aceeași strălucire în ochi ca la început. Acum era la fel de tristă ca înainte, ca atunci când a văzut-o prima oară. Albul ochilor ei deveni roșiatic, iar ochii mai verzi ca niciodată. Mai verzi ca frunzele, mai verzi ca iguanele, mai verzi ca bancnotele de un leu. Și fata îi spuse, cu vocea seacă, noduroasă, sufocată:

”Căluțule” și oftă ”Tu nu spui nimic. Te-am iubit la început, dar acum nu mai simt nimic. La fel ca la început, nu mai simt nimic pentru că nu spui nimic și nu pot să iubesc tăcerea”.

Harley era exasperat și încerca să facă tot posibilul să nu lase fata să plece. Se agită, făcu salturi și dădu din cap pe cât putea.

”Nu înțeleg ce vrei să îmi spui și trebuie să plec, altfel o să rămân aici pentru totdeauna, trenul pleacă”

Problema era că în ziua aia fata veni mai devreme. De obicei se vedeau la 10 dimineața și acum era 9. Harley se zbătu și mai mult, fata dădea din cap încurcată și nu știa ce să facă, dar plecă.

Harley, trist că nu a avut curajul să facă o schimbare mai devreme, lăsă capul lui frumos în jos și înotă disprețuitor spre driadele care formaseră un mesaj pentru fată. Dar era prea târziu pentru că fata nu mai simțea nimic. Și cum se depărta ea și toate driadele plecau triste în urma-i, căluțul îi mai aruncă o singură privire. Fetei începură să îi dispară brațele și picioarele și tot roșcatul părului îi înveli corpul. Îi crescu o trompă, o aripioară și pielea îi deveni aspră, iar pe spate se puteau vedea țepi.

Căluțul de mare rămase holbându-se în gol, la spațiul lăsat de roșcata lui frumoasă și acum atât de departe, rece, tăcută, ireală.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *