Pariu pe Prietenie cu ploaie si cu vocea care imbratiseaza

Afară începe să bată vântul puternic. Mă uit în sus și mă gândesc ”Băi, ce fain ar fi dacă ar ninge în seara asta” cu gândul la faptul că n-aș fi singură pentru prima ninsoare din iarna asta, ci aș fi înconjurată de oameni, de poezie și folk.

Ajung în Mojo, urc atentă scările în spirală și îl aud pe Adrian Bezna interpretând Cântecul celor două Ioane și zâmbesc fără să îmi dau seama. E prima oară când îl ascult live, fără să fiu în fața unui monitor anost cu niște căști ieftine și proaste în urechi. Apoi ridic ochii de la scări, căci le-am terminat de urcat și îmi fac loc prin mulțime spre Ștefan, pentru că e singurul pe care îl știu. Îmi face cunoștință cu câteva persoane, printre care și Teodoriu Sorin de la Bocancul Literar.

Mă așez în colț, îmi așez catrafusele, laptop-ul pe care l-am luat în cazul în care bunul meu prieten uita să îmi scoată textele la imprimantă (nu a uitat) și mă așez obosită de la drum și răceală. Îmi dau seama că nu mi-am ales bine locul, că îmi bate aerul condiționat în ceafă, dar nu mă mai ridic să mă mut, plus că de aici se vede scena. Nu apuc să schimb multe vorbe cu Ștefan că ridic ochii și dau de un breton și niște gropițe în obraji familiare. Loredana a venit și ea și pentru mine, dar și pentru faptul că iubește literatura la fel de mult ca și mine. Acum mă simt mai bine, că parcă nu-s singură și începem să vorbim.

Ștefan mă anunță că o să citesc la început și că vom împărți textele în două – poezie și proză. Așa că îmi așez foile și la scurt timp urc pe scenă. Salut pe toată lumea și mărturisesc că nu am mai citit în public ceva de ani de zile, le cer iertare pentru eventualele greșeli gramaticale pe care am să le fac pentru că așa reacționez când am emoții. Și am ceva emoții, deși suntem la început și etajul de la Mojo e pe jumătate gol. Citesc și citesc prost, cu nasul meu înfundat și lipsa mea de intonație. Ștefan a citit foarte frumos un text de-al meu înaintea mea, mă gândesc că ar fi trebuit să i le dau lui pe toate.

Nu ridic ochii din foi de frică să nu pierd rândul și respir greu din cauza răcelii. Foile-s capsate și le dau cu greu ținând cont că nu am decât o mână disponibilă, iar atunci când fac pauze lumea aplaudă și mă simt ciudat. Îmi vine să le spun ”stați, stați, că doar dau pagina, n-am terminat textul!”, eh, dar nu fac asta.

Cobor, runda 1 s-a sfârșit. Pfiu! Mă duc la masă și la scurt timp mă ridic să îmi mai iau un ceai. Între timp pe scenă urcă: Mălina Constantin, Marian Dragomir pe partea de literatură, Ana Maria Dumitru, Adela Titescu, Adrian Bezna, Cătălin Ungureanu și trupa T.A.T.I. pe partea de muzică. Undeva printre ei mai citesc și eu o dată pe scenă pentru a termina cu proza pe care o pregătisem. Am chiar texte de aici, de pe blog (sub satelitul Tine și călare pe lăcuste (2).

Am emoții și mai mari, acum cafeneaua e plină și îmi croiesc în minte două idei pe care vreau să le expun. N-am apucat să spun decât una: M-am bucurat nespus de mult că am apucat să citesc pe scenă alături de *pauză – în mintea mea căutam cuvântul potrivit – cântăreți? muzicieni? artiști? Mă uit la Ștefan căutând cuvântul, sperând să ies, calmă fiind, din blocaj* invitați ca Adrian Beznă și Sorin mă corectează ”Bezna zice Adrian”. Și eu zic: Ah, sorry. A naibii romengleză.

Adevărul e că mereu am avut o dilemă, dacă e cu ”a” sau ”ă”, dar știți cum se zice: mai bine prost 5 minute, decât o viață întreagă. Așa că nu m-am simțit chiar ca ultimul om, se întâmplă. Adrian se ridică de pe scaun și vine pe scenă, mă pupă pe obraz și mă îmbrățișează, mă încurajează, îmi zice să citesc mai tare, dar n-apuc să îi spun că am fost tare răcită și încă sunt. Așa că până una alta ia textul și se apucă el să îl citească tare, clar și frumos și eu ascult și râd, da, emoționată. Dar de ce emoționată? Fiindcă-s umăr la umăr cu vocea pe care o ascult de câteva luni în căști ceea ce e cel puțin intimidant. După ce citește un sfert din text, mă lasă pe mine să continuu și să adorm bieții oameni care vor mai mult folk, adică na, cu mine-n frunte, poate nici eu nu m-aș asculta dacă aș fi în public.

În sfârșit, reușesc să termin repejor partea de proză și Ștefan mă oprește la fix să nu citesc ”m-a oprit poliția”, mi-am dat seama ce prost aș citi dialogul și simt că mi s-a luat o piatră de pe inimă. Cobor de pe scenă, Adrian strigă după mine ”Alex!” și mai vine o dată să mă îmbrățișeze, îi spun că îmi plac mult melodiile lui și că le ascult în fiecare zi, îmi mulțumește și ne lovim pumnii șmecherește. Ce om.

Îmi dau seama că am coborât de pe scenă și n-am apucat să spun a doua idee, aceea că la Pariu pe Prietenie nu e ca la alte cenacluri sau evenimente culturale, ”cu lupii laolalta”, ci chiar e o atmosferă plăcută. Nu cunosc multă lume acolo, dar ei par că se cunosc între ei toți, probabil pentru că vin de mai mult timp.

În sfârșit, Adrian și Cătălin Ungureanu încheie seara cu un recital de excepție. Și apropo de ”Cu lupii laolalta”, aceasta a fost printre ultimele melodii cântate și toată cafeneaua a răsunat odată cu Adi, am strigat ”România!” și ne-am uitat la culorile drapelului din spatele talentaților folkiști. Inima mea a strigat o dată cu ei. În gălăgie și în fum de țigară, în entuziasmul pe care îl simțeam de parcă aș fi fost la un concert al unei trupe internaționale, nu de folk românesc, telefonul vibrează pe masă. E 22.10 și probabil o să mai dureze doar câteva minute până pleacă lumea.

– Fă la dreapta când ieși din Mojo că-s parcat pe avarii.

– Bine, vin acum.

Mă îmbrac repejor, îmi iau geanta și laptop-ul. Îi salut pe Sorin și pe Ștefan, le mulțumesc pentru invitație, aș fi vrut să îi spun la revedere și lui Adi, dar încă era pe scenă. O zbughesc pe scări atentă și în grabă deschid ușa și o închid repede la loc, dându-mă un pas înapoi, bombănind. Scot umbrela și o deschid înainte să ies. Pe fundal se aude meciul, Adrian și Cătălin s-au oprit din cântat, acum cântă ropotul de ploaie.

Nu ninge, dar seara asta ar fi putut cu siguranță să câștige orice pariu.

[P.S. articolul a fost scris imediat după eveniment pe 02.12, însă abia acum am apucat să îl finisez]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *