pana cand vara ne va desparti

Hainele se lipesc de tine chiar și după 100 de dușuri, căldura te sufocă, simți cum toată ființa ta se îndoaie asemenea vaporilor pe care îi vezi deasupra șoselei, în depărtare, când aștepți mașina spre casă. Colcăim după umbră, pășim greu, ne facem programul uneori în funcție de momentul zilei sau grade. Ți-ai arunca și pielea de pe tine, până și aia simți că îți ține cald.

Am scris de multe ori că urăsc vara în ciuda faptului că m-am născut în ea. Mi-am luat eu multe injurii și palme pentru ce am zis despre ea 😀 La figurat vorbind, cum se poate asemenea blasfemie? Se poate. Când ți se întâmplă puțin mai multe lucruri urâte vara, e logic să ajungi să urăști anotimpul ăsta.  Pe lângă faptul că mă simt sufocată și că simt cum nu funcționez bine pe căldură mare oricât de subțire m-aș îmbrăca, am pierdut oameni tare dragi în perioada asta a anului. Pe unii i-am pierdut pentru că am renunțat eu la ei, pe unii pentru că așa a vrut Dumnezeu.

Știu, căldura și anotimpul nu au nimic de-a face cu ce s-a întâmplat, însă trezesc amintiri, mă duc înapoi cu de-a sila. Una dintre soluții ar fi să dau timpul înapoi și să schimb viața, alta ar fi să încerc să îmi creez amintiri noi plăcute. Nu știu în ce măsură pooate fi îndeplinită una sau alta, ceva îmi zice că a doua e mai posibilă, dar nu mă bazez pe asta. Iunie e faină până la urmă, mirosul ăla de tei o să îmi aducă mereu aminte de ultimul clopoțel, de dimineața aia petrecută în parcul 23 August cu ai mei colegi și două dintre cele mai dragi ființe din viața mea. Și dacă stau și mă gândesc mai sunt lucruri bune cu care să asociez următoarele luni, însă nu, nu cred că o să le mai pot iubi vreodată.

E puțin greu să treci prin ele așa, îndurând amintiri, mirosuri de zile triste și tăcerea unor pași care cândva purtau un zâmbet pur. E puțin greu să te uiți la soare acum și să auzi voci pe care nu le vei mai auzi în realitate niciodată, e puțin greu să îmbrățișezi, să alergi, să respiri un aer schimbat, un aer care nu e așa cum vrei tu, un aer care nu hrănește plămânii tăi pentru că… nu știu, e doar puțin greu. Atât.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *