ori suntem soferi, ori nu mai suntem

Recunosc aici și în fața marii bloggerimi un lucru: nu sunt un șofer prudent. Se spune asta despre gagici – că sunt fricoase și prudente. Acestea fiind spuse, dacă ar fi adevărat, ar însemna ori că eu nu sunt gagică, ori că ceea ce se spune nu e chiar adevărat.

Și cum țâțe am în continuare și păr pe spate nu mi-a crescut, cred că pot să răsuflu ușurată. Intru încă la categoria gagicilor.

Șofez singură acum, nu mai am probleme cu asta. Tata m-a învățat bine multe lucruri la capitolul ăsta, mai ales astă toamnă-iarnă când străbăteam în fiecare zi orașul în lung și în lat. Acum încerc să mențin ceea ce am învățat și mă mai urc la volan o dată pe săptămână sau așa ceva, mai ales că e plăcut să știu că pot ieși seara când vreau, că am cu ce să mă întorc acasă fără să stau la mâna taximetriștilor etc.

Deja am început să uit. Dacă nu șofezi zilnic, tot degeaba. Am mai multă siguranță, dar tot nu suficientă. Și am o mare problemă cu care mă confrunt. Setea de viteză. 

E adevărată, e vie și e culcușită în mine. Din nou ajung să spun mulțumesc Doamne că am o Dacie veche care nu prinde mult și ale cărei frâne țin bine. Și azi a fost prima oară când am înjurat pe cineva cu adevărat în trafic. Era un scuterist și m-a auzit, pentru că a început să râdă. Poate nu merita, poate merita pentru că oprise ca un supozitor în intersecție când a vrut să facă stânga. Nu sunt sigură, pentru că deliram din cauza căldurii, dar l-am înjurat când ne-am intersectat din nou.

Iartă-mă, dragă scurterist, nu zic că nu erai un bou (mai ales pentru că mergeai ca prostul fără cască), dar poate nu meritai să te fac de ocară. De fapt, voiam doar să mă descarc.

p.s. da, sunt de acord cu voi. sunt nebună.

p.s. 2. da, toată ziua am stat cu gândul la drumul pe care îl voi face și am avut ceva temeri încă dinainte

p.s. 3. da, data viitoare o să încerc să nu mai bag piciorul în ea și nu, a scârțâi roțile la plecare nu e un lucru bun. E doar plăcut. Egoist, tâmpit și plăcut.

2 thoughts on “ori suntem soferi, ori nu mai suntem

  1. Pingback: provocare cu defecte si calitati

  2. Pingback: la prima intalnire

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *