Offline

In ultima vreme, due to personal reasons, am fost mai mult offline decat online. Mult mai mult fata de inainte. Dupa ani in care te ingropi in usurinta comunicarii, dupa ani de stat online cel putin cateva ore pe zi, in fiecare zi… o pauza de ceva vreme iti ofera perspectiva unei noi realitati.

M-am trezit azi la o ora tarzie, somnoroasa si morocanoasa ca m-a trezit pisica la 8 fara un sfert dimineata sa ii dau de mancare. Abia m-am dat jos din pat, cu greu am umblat pe o singura carare prin casa. Am deschis usa la camera si m-am asezat inapoi in pat sa imi revin. Pijamaua de iarna inca se potriveste, pentru ca e racoare in casa aproape tot timpul si… ce bine e.

Mai departe am pierdut vremea… am facut o baie mai lunga decat necesar… am spalat baia intr-un timp mai lung decat de obicei. Am ascultat muzica, am cantat, am spalat si vasele… ce mai era de facut? E prea cald afara sa ma urc pe bicicleta sa ma duc la „internet cafe”, asa ca trebuie sa imi gasesc ocupatie. Mi-am pictat unghiile de la picioare, arata chic, am citit, am mai cantat putin…

Am iesit afara sa ma incalzesc, ce paradox. Pisica a intrat la mine in camera si s-a bagat sub pilota sa doarma. Asa face in fiecare zi, parca imi aduce aminte de mine… de faptul ca n-am internet si bag capul in nisip, ca un strut.

Un lucru e cert… uneori e placut sa nu ai acces la internet. De cand nu am mai putut sta online 12 din 24, am reusit sa:

–          Citesc o carte in mai putin de 3 zile

–          Fac curat prin casa mai mult decat am facut in ultimele 3 luni la un loc

–          Am legat rosiile din curte

–          Am urmarit broscute noaptea, in curte, sub lumina becului de la stalp

–          Am jucat sah cu tata (l-am batut cu 2-0)

–          Am plecat seara cu masina, singura

–          Mi-am dat cu oja unghiile de la picioare, lucru pe care nu l-am mai facut de la 13-14 ani

–          Spalat rufe de mana

–          Recitesc romanul pe care nu l-am terminat

–  ascultat radio

Si probabil pe viitor o sa:

–          Gatesc

–          Ma ocup de handmade, sa imi onorez comenzile

–          Continuu sa fac curat

–          Imi continuu romanul

–          Citesc o alta carte

–          Ma uit la Once Upon a Time in America – singurul film pe care il am pe notebook

– mai joc sah cu tata

Va scriu intr-un Word, de pe notebook si e foarte bine… din mai multe puncte de vedere. In primul rand pentru ca pot sa nu imi pierd gandurile, le pot trece usor aici… mi-e la indemana sa scriu o postare pe care mai apoi sa o public. In al doilea rand, e un backup… pentru ca in urma problemelor cu serverul am pierdut niste articole foarte importante si nu vreau sa se repete.

Exista doua parti care nu-mi plac la offline. Unul din ele ar fi ca ai timp sa faci cunostinta cu gandurile tale… care nu sunt intotdeauna roz. Eu imi fortam gandurile sa fie roz cu episoade din Friends, filmulete de pe youtube si altele, dar acum nu se mai poate… si deci tre’ sa le las sa prinda alta culoare…. culori care poate nu-mi plac foarte mult, da’ nu e ca si cand as avea de ales. Si un alt aspect ar fi lipsa de comunicare… Cand ai acces la internet, ai acces la lume… si cand vrei acces la lume si nu ai… e putin dificil. Sigur, ramane telefonul mobil.

La pranz am primit un telefon. Certuri. O alta parte care nu imi place in offline, dar exista baia unde te poti refugia intotdeauna ca sa te reculegi, sa te calmezi. In online exista offlineul in care te poti refugia, desi normal era invers… da’ stiti si voi ca nu e asa, pe cine incercam sa pacalim? Apoi daca nu reusesti sa te calmezi in baie… urca-te la volan. Tata a insistat si am luat cheile fara sa mai gandesc, am descoperit ca in 2 minute de sofat zenul meu era in cele mai normale grafice.

M-am vazut cu prietenii mei, am vorbit cu ei, am realizat cat de dor mi-a fost de ei. Inca un lucru pe care onlineul nu il poate realiza… iesirile cu prietenii, raman iesiri cu prietenii. Stiu ca exista tot felul de metode prin care poti sa te vezi, sa te auzi, Skype, chestii, draci, laci… da’ nimic nu se compara cu o gluma spontana, cu un suc rece si aburii de la terasa… Si nimic nu se compara cu forfota de pe Lipscani si racoarea calda a serii.

Am ajuns acasa cu masina, am parcat-o. Am intrat in casa, am respirat adanc, amintirile m-au napadit, parca nici nu s-a intamplat azi. Am intrat in casa, am scos telefonul din geanta, m-am uitat la ecran… 1 liniuta de baterie, 0 mesaje, 0 telefoane. Ma intristez putin, imi dau seama ca parerea asta de rau ma baga in acelasi cerc din care incerc sa ies de ani de zile. Ma fortez sa ies, sa uit, ma chinui… ca de obicei.

Caut incarcatorul, il gasesc, il cuplez la priza si la telefon. Telefonul nu reactioneaza. Ma uit la incarcator, cateva sarmulite par iesite din stecher. S-a stricat, doar e Blackberry. Telefonul o sa moara in curand, la fel si ultima resursa prin care ma pot conecta la lume.

One thought on “Offline

  1. Pingback: Pitici pe creier | BLOGmania | Dejecții în blogosferă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *