o poveste cu dinti

Mi-am adus aminte cum am scris aici povestea mea cu dinţii. O mai ţineţi minte? Dacă nu, puteţi să o citiţi aici. O scrisesem iniţial pentru un concurs la care oricum n-am câştigat. Revin asupra subiectului cel mai sensibil şi cel mai costisitor din viaţa mea: dinţii.

Scriam în postarea aceea mai veche că am probleme cu măselele de minte. Ei bine, atunci am descoperit că nu au crescut cum trebuie. Trei dintre ele cu crescut cu colţii în ceilalţi dinţi, deci perpendicular şi a patra a crescut aiurea prin falcă, nici nu mai stiu pe unde e şi ce face că n-am mai salutat-o demult. Se mai salută cu periuţa de dinţi, dar nici macar cu ea nu se sărută cum trebuie pentru că nu îi permite spaţiul. La mine nici măselele de minte n-au minte.

Dacă ar fi să pun un status de relaţie pe Facebook între mine şi dinţii mei cu siguranţă ar fi “it’s complicated”, este cea mai lungă, costisitoare şi complicată relaţie pe care am avut-o vreodată. Zilele astea a început să mă doară una din măselele de care ziceam mai sus. Mi-a rămas ca un ecou în minte ce spunea medicul stomatolog la care am fost ultima oară: nu e o problemă că au crescut sub gingie, devin o problemă dacă se infectează… probabil o să trebuiască să le scoţi… să le scoţi… să le scoţi… să le scoţi…

Şi de câteva zile îmi tot rod unghiile de frică să mă duc să mi le scoată. Ai crede că după peste 13 ani de mers la dentist te-ai fi obişnuit cu aparatura, ustensilele, dar nu, mai ales când trece mult timp de la ultima vizită (adică un an jumate-doi). Şi sunt şi în dubiu. Mulţi ani, când era mai mică, am avut cel mai bun medic stomatolog din tot oraşul ăsta, doamna Ilie Sorina (Dumnezeu să îi dea numai sănătate).

După ce a plecat ea am rămas “pe drumuri”, am mers din medic stomatolog în medic stomatolog ca un câine fără stăpân. Din fericire, doamna Ilie a lucrat atât de bine încât am şi acum plombe puse de dumneai care se ţin bine şi arată excelent. În orice caz, medicul la care am mers ultima oară nu mi-a plăcut pentru că a făcut lucrurile pe grabă, iar plomba pe care mi-a refăcut-o s-a spart după nici 5 luni şi acum arată ca alea puse acum 5-6 ani. Arată groaznic.

În sfârşit. Concluzia e că trebuie să îmi scot măselele de minte şi pe lângă lipsa de cash&carry, îmi lipseşte şi încrederea într-un medic bun, dar mai ales îmi lipseşte curajul. Nu vreau să fiu single, dar nici cu it’s complicated nu e bine. Dinţii mei, nu vreţi să fim pur şi simplu in a relationship? Promit să nu vă înşel cu alţi dinţi, pe bune.

2 thoughts on “o poveste cu dinti

  1. Esti tare! Nici eu nu ma impacam cu ai mei, dar de indata ce nu am mai mers la stomatolog parca si-ar fi revenit din senin si au inceput sa creasca frumusel fara sa mai fie necesara vreo interventie. S-au aranjat si aproape am uitat de ei pana cand … da, au inceput din nou sa ma doara, dar imi e groaza sa merg la stoma 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *