O melodie

La sapte zile dupa ce am facut cunostinta cu Leyla, dupa ce m-am indragostit de ea, am trecut printr-o intamplare foarte nefericita si n-am mai putut sa exersez. De curand mi-am dat seama ce fel de om sunt… sunt un om care invata, un om care nu renunta si ma uit acum la chitara si ma doare sufletul. Nu e vorba ca nu vreau sa mai cant, sunt la fel de indragostita de ea ca la inceput… dar… ceva s-a intamplat si simt ca nu mai pot sa invat pe cont propriu. Cred ca trebuie sa apelez la cineva care sa ma invete.

Nu, nu am bani pentru lectii particulare, dar sunt dispusa sa predau la randul meu lectii… De facut accesorii handmade (mai ales din FIMO) sau sunt dispusa sa corectez articole de blog,  probleme care tin de gramatica, chestii din astea… Chiar n-as vrea sa abandonez si sper ca nici voi nu vreti asta si o sa ma ajutati macar sa dau vestea mai departe. Vreau sa ajung sa cant macar o melodie pentru parintii mei care s-au cam sacrificat sa imi ia chitara asta. Chiar daca o sa invat o melodie intr-o luna, doua sau trei, poate intr-un an, vreau sa pot macar atat, sa stiu ca am luptat si pentru visul asta.

 

2 thoughts on “O melodie

    • Din pacate, la ora aia chiar nu pot sa ajung 🙁 dar apreciez mult faptul ca m-ai tras de maneca, o sa tin minte pe viitor, poate se nimereste sa pot intr-o zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *