O altfel de dragoste (printre altele despre melodia lui Eminem)

Printre zecile de artisti pe care ii ascult cantand si care imi plac, in ultima vreme in playlistul meu s-a aflat de foarte multe ori Eminem. Sigur, mi-a atras atentia de cand cu melodia I love the way you lie, recunosc, de atunci tot am inceput sa ascult melodii de-ale lui. Nu zic ca-s fana sau ca i-am ascultat tot albumul, nu, dar am facut o fixatie pentru anumite melodii si as vrea sa va povestesc despre una din ele.

O am pe Adele in playlist care canta despre dragoste, durere si dor, o am pe Jessie J pentru ca melodiile ei, desi comerciale, chiar sunt simpatice si sa nu mai zic cat de mult imi place vocea ei. Mai am un John Mayer, un Bob Marley, la polul opus Katy Perry de la care tot asa, ascult cateva melodii care mi-au atras atentia la un moment dat. Sunt artisti care se incadreaza destul de mult la “comercial”, dar nu si la prost gust din punctul meu de vedere. De-a lungul timpului preferintele mele muzicale s-au amestecat, nu mai sunt fidela unui singur gen de muzica cum eram in liceu doar cu rock alternativ. Am perioade in care ascult numai Metallica si M. Manson, am perioade in care ascult… indie rock, Florence and the Machine sau La Roux si tot asa. Cred ca totul depinde de stare.

Vorbesc in postarea asta despre Eminem pentru ca el a inclus in playlistul meu nu numai un gen de muzica diferit, dar si un alt stil, o aceeasi idee dintr-un alt punct de vedere. Melodia pe care am ascultat-o de foarte multe ori in ultima vreme e Space Bound. Mi-a atras atentia intr-un hipermarket cand rula videoclipul pe televizoarele din stoc, mi s-a parut chiar foarte tare refrenul, asa ca am inceput sa o ascult… si sa o ascult… si sa o ascult. Pana mi-am dat seama de ce imi place asa mult, pana am inceput sa cant alaturi de el versurile. Si am citit versurile cu atentie si pe parcurs ce le-am citit am inteles mai bine si mai bine stilul melodiei, mesajul ei.

Space Bound… e o melodie care transpune imaginea iubirii la extrema. Eu am experimentat o data sentimentul de “iubire dusa la extrema”, iubire care te inalta inspre cer, te face sa te simti invincibil. Unii oameni nu se lasa dusi de acest sentiment din precautie, eu m-am lasat si m-as mai lasa. E un sentiment care te imbata, e de o puritate absoluta, e ca atunci cand in jurul tau pulseaza o singura lumina, o singura fericire, nimic in jur nu mai conteaza. E “tortura” cand lucrurile nu merg cum vrei sa mearga, in acelasi timp ai putea sa juri ca ai fost vrajit si ca totul e un vis. Apoi te trezesti, pui piciorul in prag si iti dai seama ca esti in stare de lucruri nebunesti, poate inumane, ca sa fii impreuna cu persoana pe care o iubesti. Iti dai seama ca “love is evol, spell it backwards I’ll show you (evil)” si dragostea continua, dar paralel apare o furie incredibila. Pentru Dragoste suntem niste papusi pe elastic, ce se propulseaza “like a rocketship” si apoi ricoseaza in pamant, in opus, in furie, in ilogic si ratiunea se pierde pe drum. Treci prin stari prin care nu ai fi putut crede ca vei trece vreodata, devine totul “an emotional roller coaster” si traiesti iubirea cu intensitatea unei explozii nucleare.

Dragostea de acest tip e periculoasa pentru ca se instaleaza in tine ca un sistem de operare cu multe erori de rationamente. Ajungi la ganduri nebunesti, usor-usor simti ca o iei razna, ca nu e normal sa te gandesti ca “you won’t even listen so fuck it, I’m gonna stop you from breathin'” si nu iti dai seama ce e rau, ce e bine… o singura certitudine ai, ca ai face orice pentru persoana aia… persoana aia care ajunge pana la urma sa iti dea cu piciorul. Nu-ti explici cum cineva ar da cu piciorul unui om care “woulda did anything for you, to show you how much I adored you” si in final sunt doar cateva optiuni, desi cel mai bine ar fi sa scrii un cantec… in care se regasesc si ceilalti sau o carte… sau pur si simplu sa inchizi ochii si sa mergi mai departe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *