Nu vreau sa se termine

…vacanța! Da, nu vreau să se termine vacanța asta lungă și odihnitoare, nu vreau să se termine momentele în care mă gândesc cu un fel de lăcomie la ce urmează să fac (pentru că yey! acum pot face lucruri și pentru sufletul meu). Mă bucur de timp la adevărata lui valoare în camera mea caldă, cu ceaiul meu clad și perna mea caldă. E așa de bine acasă, când te afunzi în cearșafuri, în pijamalele tale vechi, uzate, dar călduroase ce miros a detergent și închizi ochii fără griji sau dureri.

Mi-e urât să mă uit înapoi la anumite lucruri din trecut și mi-e frică să mă uit în viitor. Probabil e destul de logic să simți un grad de frică atunci când în fața ta se aștern 12 luni care nu știi ce îți vor aduce. Poate că necunoscutul pare mai mare acum, înainte să intri în el, să îl frămânți în zile de serviciu și ore de mers pe jos.

loneliness

În momentul de față, când vă scriu, aș vrea să opresc timpul pentru că mi-e bine. Îmi mai dau târcoale amintiri neplăcute ori mintea mea începe să își imagineze tot felul de chestii dureroase, însă încerc să le alung ca pe un roi de muște. Șuuu de-aci, măi, urâtelor! 🙂 Astea sunt zilele mele și nu puneți mâna pe ele.

Nu vreau să se termine liniștea, nu-s pregătită să o iau de la capăt, să mă reîntorc la ce era înainte. De mers înainte, sigur că mergem, fie că vrem sau nu, doar suntem trași de lesă, atâta doar că mai am nevoie de un pic de liniște și somn. Încă un pic, doar un pic, apoi sper să pot.

Nu în ultimul rând, nu vreau să se termine senzația asta uimitoare pe care rar am experimentat-o în care nu numai că accept singurătatea, dar chiar îmi place. Sunt singură și e OK așa pentru că am tot ce-mi trebuie.

foto

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *