nu uita de unde ai venit

Am uneori impresia că viaţa unor oameni este demnă de milă. O milă la fel de mare ca succesul lor personal şi profesional. Cursul vieţii lor este diferit de al nostru, cursul vieţii acestor oameni speciali, atât de speciali, se reduce la mă nasc-cresc-uit.

Ce poate fi mai trist de atât, pe bune? Câştigi bine, duci un stil de viaţă decent, te simţi împlinit pe plan profesional şi personal. Nu pot să am decât respect pentru oamenii care ajung acolo, spun asta cu cea mai mare sinceritate. Din păcate respectul meu alunecă într-o prăpastie adâncă când văd atitudinea pe care o afişează sau replicile pe care le dau în anumite situaţii. O aroganţă nefondată, care, cel puţin în ochii mei, îi scade cu mult mai mult decât ar crede ei. Oare chiar nu îşi dau seama cât de penibili sunt? Aruncă la gunoi tot ceea ce au realizat în viaţă prin simplul fapt că uită de unde au venit, uită cum au crescut, spun adevăruri pe jumătate şi îi critică pe cei în a căror situaţie s-au aflat chiar şi ei la un moment dat.

Banii şi succesul pot aduce multe şi pot schimba oamenii, dar nu pot face două lucruri: nu pot opri timpul şi nu îţi pot şterge trecutul. Trecutul ne construieşte, TU ai ajuns sus pe culmea aia mulţumită lucrurilor prin care ai trecut, mulţumită greului pe care l-ai dus, mulţumită a ceea ce s-a întâmplat. Aşa că a uita de unde ai plecat e ca şi când ai uita cine eşti de fapt. Poate că oamenii ăştia nu au oglindă şi habar n-au ce mască prost lucrată poartă atunci când îi critică pe ceilalţi, când îşi critică propriul mod în care au trăit cândva, dar pe care acum îl dispreţuiesc când îl văd la ceilalţi.

Nu mai continuu, aţi prins ideea, nu? Cred că am dat cu toţii de cei care uită de unde pleacă, oameni care se dau mari şi tari şi se fălesc cu nişte succese “extraordinare” şi “de neegalat”, cărora nu le mai ajungi cu prăjina la nas şi care nu au spus niciodată un simplu “mulţumesc” nimănui, care au impresia (întotdeauna greşită) că tot ce au ajuns se datorează numai lor. Nu ţi se datorează numai ţie că ai bani, nu te pupa pe tine în oglindă. Analizează lucrurile, întoarce capul şi uită-te la oamenii care ţi-au stat şi îţi stau în spate. Datorită lor eşti acolo, ei au fost stâlpii tăi cu bani, cu sfaturi, cu mâini de ajutor întinse (începând cu părinţii care te-au crescut şi te-au îndrumat de mic, că tot vorbeam mai demult). Dacă erai sus pe culme numai datorită a ceea ce ai făcut tu, numai şi numai datorită muncii tale, datorită faptului că te-ai zbătut şi ai reuşit… dacă erai acolo datorită ŢIE, niciodată n-ai fi uitat o lecţie esenţială, o lecţie fără de care toată fiinţa ta se reduce şi se va reduce la zero barat: nu uita de unde vii.

Am văzut foarte mulţi oameni din show biz, artişti internaţionali, oameni cu emisiuni la care se uită milioane, poate chiar miliarde de oameni, care mi-au câştigat respectul tocmai pentru că nu aveau atitudinea asta mizeră. Interesant e că cei aroganţi şi fără respect pentru propria persoană, nu au făcut şi nu vor face în viaţa lor nici pe jumate din ceea ce au făcut acei artişti de care vă vorbesc.

Un om de succes e un om umil, un om mereu recunoscător, nu unul care încearcă să ascundă ceea ce a fost şi vrea să pară ceea ce nu va fi niciodată. Astea sunt caracteristicile care completează de fapt reţeta succesului. Banii sunt doar treptele, fără o balustradă… îţi cam pierzi echilibrul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *