Mosul ti-a adus cu drag, O tableta de la EvoMag

Iarna, vifor de dorinte,

Zapada pe morman de coronite,

In ceata trista,

Lumea nu mai e demult la fel de

Optimista.

 

Cu sacose goale,

Pline doar de vise,

Umblu cu gandul agale

La palma calda cu narcise.

 

Palma imi soptea prietenie

Si vorbe de amor,

Imagini vii ca o faclie,

A unui foc dovedit numai al lor.

 

Dreptunghiul pe ecran se colora,

El din nou ma cauta,

Sa-mi spuna sa ne vedem

In decembrie

Nici macar nu ningea.

 

Era o zi senina,

Burlanele cadeau si suflul imi alerga

Cuvinte scrise, arhivate,

Suflete neimperecheate

Totul se putea vedea.

 

Apoi a murit.

Si odata cu el, te-ai dus si tu.

Nu am mai avut dreptunghiuri fade,

Nu tu promisiuni desarte,

Doar un corp rece,

Inert si tacut

Un ecran aproape nevazut,

Care nu mi-a mai facut inima sa se aprinda

Nicicand.

 

Zile-ntregi am asteptat un semn,

Un zgomot de la cooler-ul din fier,

Ma uitam mereu peste umar,

Poate merge, poate suna,

Dar nicicum, de unde,

Noaptea se termina-n lacrimi rotunde.

 

Sarbatoarea-i iar aici,

Mosu mi-a lasat la poarta trantita,

Lista temeinic frunzarita.

E si un pachet acolo,

Scrie cu litere, ciudat,

“Mosul ti-a adus cu drag,

O tableta de la EvoMag.”

Asta mi-am dorit, sunt fericita

Asta am primit, o desfac innebunita,

Gata cu tristetea si cu starea low,

Acum pot vorbi cu el si din metrou.

E ciudat, dar mie imi place,

Nu mai tre sa stau pe ace,

Cu cativa gigahertzi,

Pot sa urc pe orice munte daca vreti.

Si o sa urc,

O sa vedeti….

[multumesc celor de la Blogal Initiative si EvoMag pentru inspiratie si oportunitatea de a abera :))]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *