MasterChef Romania vs. MasterChef SUA

Prima oară când am auzit de MasterChef a fost acum câțiva ani, am auzit că e un nou tip de emisiune adusă din afară, cu bucătărie și gătit. Am urmărit primul sezon de la noi printre picături – un episod da, unul nu, la fel îl urmăresc și pe cel care se desfășoară acum.

Începutul sezonului 2 în România mi s-a părut extrem de slab așa că am început să urmăresc ediția din SUA – Ia să vedem, tot așa e și acolo? Cât de mult se aseamănă ce se întâmplă aici cu ce se întâmplă acolo? Ceea ce urmează să scriu o să fie strict părerea mea pe care nu sunteți obligați să o acceptați.

În MasterChef România sezonul ăsta au fost (și sunt) multe isterice, s-a plâns aiurea și am văzut mult prea puțin gătit. Cei din juriu se comportă foarte urât cu concurenții, nu văd să îi încurajeze sau să le adreseze vorbe foarte bune. E drept, am văzut mai mult râs din partea lor, însă atitudinea nu mi se pare deloc potrivită – să dai cu farfuria de pământ este exagerat, să îi faci pe oamenii din fața ta ”idioți” sau ”proști” arată o lipsă de respect totală. Eu una nu aș intra în concursul ăsta tocmai din pricina asta, de ce să fiu tratată cu atâta ură doar pentru că nu mi-au ieșit pastele cum trebuie sau pentru că am uitat să pun sare. Au fost concurenți care au servit carne crudă în ediția din SUA și nimeni nu a făcut atât de urât pe cât fac dragoneii ăștia regizați de la PROTV.

În MasterChef US vezi toate tipurile de oameni în competiție și chestii inedite. E drept, SUA e o țară mai mare, cu mai mulți oameni și, deci, mai mulți nebun… sau mai multe culturi, cum vrei să o iei. În orice caz, ai parte de mai multă diversitate. Poate ca și juriul, unul este scoțian (Gordon Ramsay) de origine, altul italian (Joe Bastianich) și doar unul dintre ei american (Graham Elliot). Există și la ei doza de dramă, există cazuri sociale și situații în care concurenții cedează nervos, dar la sfârșit totul este o competiție de gătit, o cursă pentru un premiu consistent – 250.000 de dolari și un TITLU important pentru ei! Ceea ce îmi place e că toți concurenții care ajung acolo chiar sunt pasionați de gătit, chiar vor să investească în pasiunea asta și chiar luptă să ajungă cât mai departe.

Păi la noi în probele pe echipe voturile sunt câștigate pe umeri goi, se încaieră pe tâmpenii ca să facă audiență și participanții renunță la un loc în cursa pentru 50.000 de euro ca și când ar renunța să își cumpere o pereche de pantofi. E clar că oamenii ăia-s pentru show acolo și nu pentru gătit, asta strică tot și n-am văzut să fie la fel în SUA. Cred că ediția asta din România e absolut tâmpită și departe de ceea ce ar trebui să fie. Unde e gătitul, unde e pasiunea pentru mâncare și talentul, unde sunt tehnicile, unde e presiunea… Le-au arătat o rețetă mai grea și au izbucnit în plâns, cu poalele pe cap că ”Auăleu, maică, dar eu nu pot să fac așa cev, gata, eu ies…” Ce prostie mai e și asta? Nu mai știam dacă mă uit la MasterChef sau la o nouă emisiune Schimb de Șorțuri.

Scriu asta pentru că îmi pare rău de conceptul emisiunii care mi se pare foarte bun la origine, scriu asta pentru că nu îmi place ce văd la juriul din România și vreau o emisiune mai bună, pentru că știu că se poate, văd că se poate la alții. Nu pricep cum reușim să stricăm tot, ducând la extreme lucrurile.

E mare păcat, oamenii care se duc acolo pierd o șansă importantă de a câștiga bani și de a se afirma, de a face ceva cu viața lor, iar noi, spectatorii pierdem un timp pe care PROTV-ul nu ni-l poate da înapoi. De ce nu schimb canalul mă întrebați? Pentru că speranța moare ultima, dar dacă vor continua în stilul acesta și sezonul viitor, cu siguranță va muri și televizorul odată cu speranța.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *