maine o sa cada rafturile sau o sa se elibereze

Îmi pun mâna la ochi, şterg o lacrimă de panică. Am intrat în panică, nu îmi aduc aminte nici 50% din ce am citit în ultimele 3 săptămâni. Mă uit în jur, am foi întinse peste tot în cameră. Unele sunt scrise cu roşu, altele cu negru şi majoritatea cu albastru. Am notat haotic pe orice foaie am apucat, mici, mari. Îmi mângâi bărbia şi obrajii ca un tip căruia îi creşte barba şi se gândeşte. Mă gândesc şi eu că o să pic, deşi logica îmi spune că dacă am trecut prin materie n-am de ce să am astfel de griji. Şi totuşi am.

Înghit în sec şi mai arunc o privire în cameră. N-am mai ieşit din ea de 5 ore. Din casă n-am mai ieşit de ieri şi încep să recitesc notiţele, foile, recapitulez. Mă simt din nou stăpână pe ce ştiu, apoi citesc un alt subiect pe care nu îl ştiu şi iar vărs o lacrimă din panica acumulată. Oftez, îmi pun mâna pe frunte. Încerc să mă încurajez, nu reuşesc şi camera e goală. E goală, goală, goală. Pisica e singura care sforăie sub aşternuturi, ascunsă parcă de ochii mei, ca să nu ştiu că mai e o vietate alături de mine într-o dezordine de foi şi gânduri. Şi ce fac mai departe?

Îmi amintesc tot felul de lucruri şi apoi îmi dau seama din nou că e dezordine. Pe birou am pahare, căni de cafea, o farfurie cu firmituri e găbuşită într-un sertar. Am făcut curat de curând, dar nu se vede. Adevărul e că nu îmi pasă că e dezordine, lasă să fie.

Prin liceu mergeam la meditaţii la o profesoară de română care preda la o şcoală de generală. Mă pregăteam pentru bac şi profesoara îmi era chiar dragă, preda bine şi era foarte calmă. Îmi aduc aminte perfect camera în care făceam meditaţii. Era burduşită. Nu, stai, nu era burduşită, era BURDUŞITĂ! de cărţi, foi, mape, cărţi, foi, mape… cărţi… Intrai pe uşa camerei şi în stânga avea masa cu lampă şi 3 scaune şi tot acolo, cât era peretele de mare o bibliotecă aplecată din pricina greutăţii cărţilor şi materialelor. În dreapta era o canapea veche, extensibilă, plină pe jumate cu mape şi foi şi lucrări, iar în dreapta, alături, era un alt corp la fel de plin. Cu toate că erau ticsite şi multe şi în niciun caz nu arăta trendy-frendy, îmi plăcea. Nu ştiu de ce, dar îmi plăcea. Era o ordine interioară într-o dezordine exterioară.

Poate aşa am şi eu materia stocată în mine, poate e de fapt o ordine interioară într-o dezordine emoţională exterioară. E în regulă, mâine se aranjează toate de la sine. Mâine o să cadă rafturile sau o să se elibereze.

Totul pe mâine.

2 thoughts on “maine o sa cada rafturile sau o sa se elibereze

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *