m-a oprit politia

În mașină se auzea vuietul caloriferului, șoseaua era iluminată parțial și în față niște câini se gândeau dacă să îmi taie calea, dacă să se sinucidă sau nu.
Mă gândeam la bricheta cu care am aprins focul de pe stradă. Era de la un partid. Partidul celor care se bat cu morile de vânt și ies câștigători. La următoarea intersecție alți câini stăteau de pază, mi-au văzut farurile colorate curcubeu, au auzit bătăile prea repezi ale inimii și m-au oprit. Nu m-a oprit niciodată Poliția Rutieră a Gândurilor Ascunse. Nici nu știam dacă îmi făceau mie semn să opresc sau idiotului din spate care uitase să aprindă farurile, dar am oprit incertă, la o adică îmi spuneau să îmi văd de drum dacă nu se refereau la mine.

– Bună seara, îmi spune unul dintre ei în timp ce se apropia cu un pas macho.

– Bună seara, răspund.

– Permisul… actele mașinii… și să coborâți din mașină, vă rog.

– Sigur, imediat.

Am bâjbâit pe întuneric după lădița din spate în care țineam actele ascunse. Am oftat, obișnuiesc să oftez când sunt în ultimul loc unde vreau să fiu. Îngustez ochii și caut printre hârtii, inima îmi bate mai repede decât trebuie, gândurile mi se sparg haotice în timpan în timp ce nările negre de fum trosnesc când răsuflu. Scot tot ce trebuie și i le dau domnului Polițist. Îmi zice:

– Hm!

– Ce?
– Mașina e veche…

– Da…

– Și aveți actele în regulă la ea…

– Da..

Zâmbesc dobitocește și nu îi place chestia asta. De data asta, lupul flămând de șpagă îngustă ochii la mine și îmi spune, ia suflați…

– Hoooo…. suflu spre el.

– Ați băut?

– Nu, domnule, cum să beau, eu nu beau…

– Doamnă, eu zic că ați băut… ia să aducem fiola.

– Adă, domn’le, fiola, să vezi că n-am băut.

– Fane, ia adă mă fiola aia să vedem cât are la bord domnișoara… Îi strigă colegului său care stătea în mașină.

Fane îi răspunde pe o voce răgușită: – Sigur ai luat-o de la secție?

– Caută, mă, în torpedou, că doamna se joacă cu noi…

– Domnișoară, de fapt… Înclin capul puțin și măresc ochii a uimire. Se uită și zice sictirit:

– Domnișoară…

Din depărtare se aude iar vocea fumată a lui Fane:

– N-ai luat-o de la secție, îți zic, nu e nici în torpedou.

– Mă, futu-i mama ei de fiola…

Se duce cu pas hotărât spre mașină, deschide ușa și pe geam i se vede doar fundul. Mă bufnește un râs isteric și mușc șalul ca să nu mă audă, dar degeaba. Își ridică moaca din torpedou și strigă la mine furios:

– Doamnă, ce vi se pare așa amuzant? Dumneavoastră chiar sunteți băută…

– Domnișoară, reușesc să zic printre hohote.

Se uită la Fane cu ochii mari și îi zice șocat:

– O ia mama dracului pe asta. Ia dă, mă, rola aia…

– Domnișoară ia veniți aici… Fane, ține de capătul ăsta să întindem fâșia.

– Ce e asta? Scotch?

– Izolier band.

Îmi aduc aminte că ”Scotch”-ul era soluția universală pe care o folosea tata când se strica ceva în casă. Se strica un furtun, îi punea sctoch, se crăpa un geam, îl astupa cu scotch, ba cred că și când eram mică și cădeam pe stradă îmi punea tot scotch la rană. ”Copile, ți-e foame? Ia niște scotch, îți trece”. Alt val de râs isteric mă cuprinde, grohăi ca un porcușor în eșarfă și nu mă pot opri deși văd polițistul furios cum se apropie de mine strigând nu-știu-ce.

– Mergeți pe bandă!

Proștii o puseseră strâmb. Sau… Mă rog, eu așa o vedeam. Mă opresc cu greu din criza de râs și mă apuc să merg pe tâmpenia aia de bandă. Calc de două-trei ori în afara ei și polițistul se uită satisfăcut la mine de parcă ar fi aflat un secret murdar.

– E clar, sunteți mangă.

– Nu-s, domnule, ce-ai…

– Păi, nu vedeți că nu sunteți în stare să mergeți drept pe bandă?

– Păi cum dracu să merg drept dacă banda e așa îngustă…

În fine, m-au luat la secție. Am lăsat mașina acolo, râsul tot nu îmi trecea, dar printre lacrimi, dureri de burtă și înjurăturile polițistului, dau cu piciorul sub scaun și văd că îmi balansează pe ceva – fiola. O scot de acolo și îi întreb dacă aia era ce căutau mai devreme. Fane zice entuziasmat că da, celălalt îi zice să oprească pe dreapta, undeva pe Magheru, să suflu în ea. Fac cum îmi zice, deși râdeam iar ca proasta, imaginându-mi-l pe polițistul recalcitrant cu steagul american pe cap și flautul în ureche, ieșind pe cealaltă ureche. În fine și îmi zice:

– Suflați, suflați, suflați… așa… gata, ia… intrați la penal sau scăpați doar cu amendă?

Se uită. Afișajul era 0.

– Cum pizda mă’sii…

Iar mă bufnește râsul, mă gândeam că fiolele n-au mamă. Polițistul se uită câteva secunde prostit la mine, cu gândirea departe, căutând o explicație, o soluție, o răzbunare, ceva, apoi revine în prezent.

– Fane, întoarce, las-o dracu, că asta e lovită…

Mă duc înapoi la mașina mea, mă bucur că pot să mă urc și că am scăpat de amendă. Probabil dacă îmi dădeau amendă de plătit, le-aș fi spus să le-o plătesc în muncă pe șantier sau în stat la pușcărie că bani nu aveam. Mai aveam doar 10 de lei cu care trebuia să pun benzină să ajung acasă.

La al doilea semafor iar m-a pornit râsul pentru că probabil polițiștii nu și-au dat seama că fiola nu detectează decât oamenii îmbătați cu alcool, nu și pe cei îmbătați cu iubire.

8 thoughts on “m-a oprit politia

  1. Nu se poate asa ceva :)) Garcea astia ar trebui sa isi mai stie lungul nasului, la inceput am crezut ca glumesti. Doamne…

  2. nu conteaza….a fost povestit comic :))….sper sa nu a fost cosmar si dimineata te-ai trezit ca ai visat asta :))…:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *