literatura online e precum o curva pentru care nu trebuie sa platesti

Yala de la ușă s-a înțepenit. Ușa e închisă, iar din cameră se aud zgomote râncede. Știți cum poate fi un zgomot rânced? E aspru și deranjant, dur și lemnos, e simplu rânced. ”Yală, yală, yală, frate, yală…” tot repet pentru că nu știu cum să scriu. Stai, nu închide articolul.

Azi a fost foarte cald și totuși foarte frig. Numai vara poate exista sentimentul ăsta, normal. Bălănica paște în curte și pereții albi așteaptă să o iau razna. Mă gândeam acum ceva timp că eu dacă aș lua-o vreodată razna cu adevărat aș umple toți pereții cu scris, desene și tot felul de chestii din astea. Nu ar fi chiar așa rău, doar o mână de vopsea și ar dispărea tot. Numai nebunia ar rămâne acolo, înfiptă bine în carnea sufletului meu. Stai, nu închide articolul, mai ai puțină răbdare.

Literatura asta 2.0 nu priește nimănui, nimeni nu o citește, nimeni nu o dă mai departe, nu o comentează, nu o trăiește. După prima figură de stil articolul se termină în ”bla, bla” și X pentru că literatura în online e precum o curvă pentru care nu trebuie să plătești. Dacă nu trebuie să dai niciun ban și nu trebuie să depui niciun efort ca să o ai, de ce să mai profiți de ea? Mai stai puțin.

Avem impresia că pentru literatură trebuie bani, trebuie să cumperi cărți, trebuie să plătești ca să sustragi ceva cultură, ceva plăcere. Mediul 2.0 reduce literatura la zero. Nu știu de ce e asta, nu cred că viteza e un răspuns plauzibil. Așa cum stăm zeci de minute cu ochii în Facebook, putem sta zeci de minute cu ochii în niște cuvinte ce tratează altceva în afară de cancanisme și politică. Încă puțin.

Adevărul nerostit e că unul dintre efectele online-ului stă în faptul că ne face superficiali. Devenim superficiali cu ceea ce citim. Probabil și acum ați dat click pe articol doar pentru că v-a atras titlul. Sunt curioasă câți au continuat articolul odată ce l-au început chiar. Ar fi un experiment interesant.

În sfârșit. Încerc să mă împac cu acest gând că literatura nu are ce să caute în online. Nu cred că e din cauza vitezei, cred că este din cauza faptului că suntem superficiali. Și eu sunt, mă bag în aceeași oală, mie îmi place în general să o scriu, dar asta nu mă scuză de la faptul că nu o citesc suficient de mult.

Și totuși mă oftic că lucrurile stau așa, dar încerc să accept. Textele mele o să zacă în draft sau poate doar în draft-ul minții mele, dar e în regulă. N-aș vrea să risc să îmi pierd puținii cititori, puținul trafic și n-aș vrea să mă știe oamenii ca scriitorul-wannabe doar pentru că mediul prin care îmi transmit ideile este unul rece, redus la mai nimic din neîncredere și o imaginară lipsă de timp.

Cât de trist ar fi? Așa că nu mai public ceea ce scriu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *