Letters to Juliet (review)

l don’t know what a love like Juliet’s feels like, a love to leave loved ones for, a love to cross oceans for, but l’d like to believe, if l ever were to feel it, that l’d have the courage to seize it.

Letters to Juliet… este un film… pe marginea prapastiei. Adica pe marginea prapastiei de prost. Hai sa zic ca prima jumatate mi s-a parut… oarecum OK. Sophie e o tanara logodita cu un tip care vrea sa isi puna pe picioare un restaurant si merg in Italia pentru a-si face luna de miere in avans. Inceputul este tipic filmelor romantice slabute pe care le vezi intr-o vineri seara. Sau pe care le vad eu intr-o vineri seara…

Filmul se continua cu Sophie care ajunge la peretele Julietei, unde femei din toata lumea scriu biletele si le lasa lipite de/in perete. Secretarele Julietei sunt niste femei care aduna toate scrisorile la sfarsitul zilei si raspund la ele. Sophie ajunge sa raspunda si ea unei scrisori pe care o gaseste printre caramizi, din 1957. Ideea e draguta, nu? Si ce se intampla mai departe e dragut, dar pe la jumatatea filmului-spre sfarsit, un film “slab, dar care merge”, devine doar “slab”. De-aia si scriu recenzie la el, pentru ca nu prea pot sa imi dau seama daca mi-a placut cat de cat sau nu. Tind spre “nu” pentru ca ultima parte a fost de-a dreptul idioata, super cliseica, trasa de par, penibila si asa mai departe.

Nu pot sa ma consider o persoana fara inima, dupa cum bine stiti, bocesc la multe dintre filmele bune pe care le vad, dar la asta aproape ca am plans la cat de prost a fost sfarsitul. M-am uitat pana la capat pentru Amanda Seyfried, o consider o femeie frumoasa si mi-a placut mult in celalalte filme pe care le-am vazut cu ea (Dear John, Mean Girls si Chloe). But man… nu prea mai am ce sa zic, serios. Mi-ar placea sa va uitati si voi la el, daca nu l-ati vazut…. si stiu, am innebunit, va spun sa va uitati la un film care mi s-a parut slab, dar serios, poate nu l-am inteles eu si l-am etichetat gresit. Oricum, nu pot sa zic chiar ca se incadreaza in topul meu de “iar mi-am pierdut o ora jumate din viata aiurea” si au fost lucruri care mi-au placut foarte mult, cum ar fi scrisoarea Sophiei (pe care o sa o pun mai jos) si “indemnul” filmului de a nu astepta o viata intreaga pentru a fi cu cel pe care il iubesti.

“Dear Claire,

‘what’ and ‘if’ ‘are two words as non-threatening as words can be. But put them together, side by side, and they have the power to haunt you for the rest of your life.

What if? What if? What if?

l don’t know how your story ended, but if what you felt then was true love then it’s never too late. lf it was true then, why wouldn’t it be true now? You need only the courage to follow your heart. l don’t know what a love like Juliet’s feels like, a love to leave loved ones for, a love to cross oceans for, but l’d like to believe, if l ever were to feel it, that l’d have the courage to seize it. And, Claire, if you didn’t, l hope one day that you will.

All my love, Juliet.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *