la parter, asteptand

Mi-am instalat un adevărat camping la parter. Parcă mi-e mai cunoscut mediul decât aș fi crezut, se pare că au și WiFi gratuit, pot să scriu și pe blog, e fain aici și sunt recunoscătoare că-s înăuntru, afară stă să plouă. Aștept să se aprindă luminile liftului, după cum povesteam mai devreme.

Nu e mai nimeni pe aici și-s tare curioasă dacă portarul e la etajul 25 fără mine. Sper să fie pe la un 20-22 și apoi să coboare pentru că, drept să zic, am obosit să îmi tot derulez imaginile în minte de la etajul 25. A început să crească iederă în jurul meu și mi-e tare, tare teamă că am să îmbătrânesc sau că am să mor la parterul ăsta, așteptând liftul.

În fine. Aștept tăcând ceea ce e neobișnuit pentru mine, că de obicei vorbesc mult. Comunic mult, dar de data asta, serios, nu vreau să sperii liniștea. Sunt cuminte, pentru prima oară aștept total cuminte. E totuși un singur sunet care îmi împânzește urechea – sunetul tastelor de netbook cât vă scriu eu aici.

Uneori dorm în fotoliul pe care l-am tras în ușa liftului. Nu vreau să îl ratez dacă are să coboare. Mănânc de la bufet ce vreau când vreau, nu e staff, iar băile-s complet utilate. Cu hainele e mai greu, recunosc, dar le spăl și port prin rotație cearșafuri pe care le-am găsit tot pe aici, printr-o cameră. Mă descurc, așadar, așteptând să coboare liftul.

Ce-aș putea să zic e că mi-e dor. În permanență mi-e dor, dar știu că nu-i remediu pentru asta. Nu există o sticluță pe care să scrie: R-E-M-E-D-I-U P-E-N-T-R-U D-O-R. Din când în când mă bate un gând să o iau pe scări.

Problema e că am luat-o o dată pe scări și la primele etaje am dat de o bifurcație. Am impresia că niciunul din drumuri nu mă duce la 25. În plus, nu știu dacă, pe când eu urc pe scări, portarul nu o să coboare cu liftul jos și o să îl pierd. El nu cred că m-ar aștepta. În viața asta numai eu aștept.

One thought on “la parter, asteptand

  1. Pingback: etajul 25

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *