Kung Fu Panda (review)


There is a saying: Yesterday is history, tomorrow is a mystery, but today is a gift, that’s why it is called the present.

Am văzut Kung Fu Panda chiar în 2008 dacă nu mă înşel, am mers cu o prietenă la cinema. Din păcate atunci încă nu era tehnologia 3D pe meleaguri româneşti. Mă gândesc că dacă ar fi fost 3D, filmul ar fi fost mult mai mişto… mai ales pentru că e animaţie.

Aşadar, l-am văzut atunci, dar cum se întâmplă cu majoritatea filmelor pe care le văd la cinema, am uitat mare parte din el. L-am revăzut azi şi cu toate că destul de multă lume a văzut Kung Fu Panda, m-am hotărât să scriu aici un review pentru cei care nu l-au văzut… sau pentru cei care l-au văzut şi au o opinie, dar în mare parte pentru cei care nu l-au văzut.

Po este ursul panda care visează să ajungă un războinic kung fu în echipa celor cinci (Tigress, Monkey, Mantis, Viper şi Crane). La Jade Palace se dă un spectacol în cadrul căruia se alege the Dragon Warrior şi bineînţeles toată lumea se aşteaptă ca unul din cei cinci experţi în kung fu să fie ales de către maestrul Oogway, cu toate astea Oogway îl alege pe Po. Cum se descurcă grăsuţul urs panda cu artele marţiale? Ei bine, asta o să vedeţi voi.

Culmea e că nu uitasem numai ce se întâmplă în filmul de animaţie, dar şi actorii care interpretează vocile… şi sunt multe nume mari, cum ar fi Jack Black (Po), Angelina Jolie (Tigress) sau Dustin Hoffman (Shifu).

De asemnea, permiteţi-mi să zic (pardon my french) că m-am căcat pe mine de râs la unele faze şi nu mi se întâmplă aproape deloc să râd de una singură la un film. E o comedie mai mult decât bună şi recomandată pentru toate vârstele, iar pe lângă asta te mai şi pune pe gânduri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *