Jocurile Foamei – Cartea si Filmul

În octombrie anul trecut am câștigat seria Jocurile Foamei, însă abia luna trecută m-am apucat să le citesc. Nu m-am apucat de ele până acum din două motive: sunt mari și puțin cam grele pentru a fi transportate în ghiozdan și pe de alta parte am o grămadă de alte cărți începute pe care voiam să le termin.

Într-o zi am văzut la TV o reclamă la film și m-a intrigat. Îmi place actrița care joacă rolul principal (Jennifer Lawrence) și mi-a stârnit interesul când am văzut-o cu arcul și săgețile așa că m-am pus pe citit.

Mi-a plăcut de la prima pagină. Se citește ușor, cursiv și are acțiune, ceea ce te ține destul de alert. Ideea Jocurilor e interesantă, dar destul de absurdă, poate aș zice chiar inumană. Conflictul dintre cele două tabere – bogați și săraci- nu este unul nou, ba chiar e destul de folosit, iar modul în care se desfășoară a doua carte pare destul de clișeic, intuiesc către ce se îndreaptă, parcă aștept cu mai multă nerăbdare partea a treia.

Așadar, am trecut și anul ăsta peste ideea de a termina cărțile pe care le-am început, iar ghiozdanul meu e cu cel puțin 300-400 gr. mai greu și totuși pot să zic că merită! Drumul e lung și timpul ar fi 100% pierdut dacă nu aș putea să citesc paginile unei cărți, dacă nu m-aș scufunda între pagini și nu mi-aș ține respirația de nerăbdare. Uneori uit să cobor din metrou, uneori nu vreau să cobor din metrou și mă ambiționez să citesc până și în autobuz unde de obicei e mai aglomerat și îmi țin respirația din alte motive.

Pot măcar să mă uit că în loc să fiu eu, cea care n-a mai ieșit din oraș de 3 ani și care invariabil trebuie să fie un călător CGM, pot să fiu de fapt în mijlocul unei păduri, înarmată cu arc, săgeți și iubire. Să simt pericol, fiori, îmbrățișări, putere, curaj, să văd munți, culmi, verdeață, să aud păsări, să miros iarbă în mijlocul unui 385 cu oameni bătrâni și triști, într-o dogoare a unui început de anotimp de care a început să îmi fie frică mai mereu.

Despre film pot să zic că respectă 90% cartea, ceea ce e destul de rar și da, e o opțiune să îl vezi dacă nu vrei să citești sau nu ai timp. Nu pot să zic că Jocurile Foamei e o capodoperă, însă povestea e captivantă în simplitatea ei și cred că merită parcursă, abia aștept să văd ce se va întâmpla în următoarele capitole.

P.S. 1. La voi care e ultima carte pe care nu ați putut să o lăsați din mână?

P.S. 2. Îi urăsc pe cei care vorbesc ore în șir la telefon în mijloacele de transport în comun. În primul rând, nu mă interesează viața celorlalți (sunt obligată să aud tot felul de chestii dubioase). În al doilea rând – cu câți oameni poți să vorbești la 9-10 dimineață? Cât de important poți fi încât să stai o juma de oră la telefon până trecem de coloana din trafic? Hey, unii vor liniște, vor să citească, poate să doarmă pe ei, puțin respect! 😀

One thought on “Jocurile Foamei – Cartea si Filmul

  1. Ultima carte interesanta si cu care inca ma lupt se numeste The Inquisition War de Ian Watson si este o trilogie din universul Warhammer 40k http://wh40k.lexicanum.com/wiki/Inquisition_War_Trilogy_(Novel_Series)#.UZ0hALV8klc
    Cartea e scrisa atat de bine incat ai senzatia la unele pasaje ca esti in mijlocul actiunii iar daca esti o persoana cu o imaginatie bogata, cu siguranta casa se va transforma in Tormentum malorum sau intr-o hruba plina de monstri din warp.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *