intrebarea

De trei ore stau pur și simplu într-un loc și nu vreau să fac nimic. De 5 zile mintea mea e ca o mașină de spălat cu program continuu, care nu se mai termină, care nu mai stoarce și nu evacuează apa. Uneori îmi doresc să fiu proastă, da, pe cât de amuzant ar suna asta, pe cât de adevărat e. Măcar ar fi liniște în capul meu.

Scriind rândurile de mai sus mi-am adus aminte de o fază, de când eram copil, când i-am spus vărului meu că citesc o carte : ”m-am hotărât să devin prost”. Pe el l-a bufnit râsul ironic atunci când a auzit titlul, eu l-am privit pasivă. Până la urmă e și asta o artă, nu? Să fii prost?

Așa, și ziceam că de trei ore stau și nu fac nimic. Mă macină lucruri, gânduri, idei. Da, de fapt asta e, am multe idei pe care vreau să le concretizez, să le duc mai departe sau să le închei. Dar nu pot, fiindcă sunt cu adevărat prea multe și chiar dacă le iau pe rând, tot nu pot, pentru că e pur și simplu fizic imposibil.

Problema e că întotdeauna o să îmi fie frică de faptul că voi rămâne fără timp. Că o să treacă multe zile așa, cu o furtună interioară acumulată, cu un haos rutinic mereu prezent și neproductiv. Și, deși acum e bine, nu îmi pot scoate din minți întrebarea: și dacă voi rămâne fără timp, ce fac?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *