Interviu cu un vampir – hat, hat si multa filosofie

Nu o să vă vină să credeţi, nici mie nu îmi prea vine să cred când m-am apucat de citit cartea asta – “Interviu cu un vampir” de Anne Rice. Nu mă apuc să scriu o recenzie la ea, ar fi o lipsă de respect faţă de timpul meu, pe care l-am irosit în mod nesimţit plimbând volumul în geantă fără să îl citesc.

M-am apucat de citit cartea lui Orez în 2011. Mi se pare că la începutul anului, deci se face cam un an de când am început-o şi uite că mi-am pus ambiţia ca zilele astea să o termin cu atât mai mult cu cât prietenele mele tot ziceau că e foarte mişto şi merită.

Interviu cu un vampir de Anne Rice

Mă gândeam că zilnic pierd foarte mult timp pe drum până la birou şi de ce să “pierd” acel timp când pot să îl citesc, mai ales că mi-am făcut obiceiul să încep multe cărţi şi să le abandonez. Cred că următoarea pe listă e cartea a treia din Vampirii Sudului pentru că şi aia a rămas citită tot pe jumate.

Interviu cu un vampir a fost per total o carte foarte bună. Atâtea lucruri interesante, care te pun pe gânduri sunt tratate în cartea aia încât uiţi că e vorba de fantastic. Eu nici nu mi-am dat seama de multe ori în ce direcţii bătea autoarea, adică oricine scrie, scrie din adevăr, din sentimente pe care le maschează cu personaje fictive şi frustrări şi gânduri mutilate pentru cititor. Pentru că o carte bună nu se scrie numai din imaginaţie, ci din suflet, cel puţin asta e părerea mea. De-aia nici nu îmi plac SF-urile, deşi cred că şi alea au la bază ceva din realitate.

În fine, dacă vreţi să citiţi o carte fantasy bine scrisă şi aveţi puterea să treceţi de prejudecăţile legate de poveştile cu vampiri, cred că Interviul e o idee bună. Eu am citit ediţia de la Adevărul din poza de mai sus, are 300 şi ceva de pagini. Nu sunt genul de om care să parcurgă repede o carte în general, dar am zis că o termin chiar dacă îmi va lua şi tot anul. Până la urmă nu aveam nimic de pierdut şi chiar a fost interesant să aflu că reţin mult mai bine detaliile şi scenele din ce citesc pe îndelete, faţă de cele pe care pur şi simplu le absorb în câteva zile.

Nu uitaţi, cartea a fost scrisă în 1973, deci să nu vă aşteptaţi la scene de tip Twilight sau True Blood, vampirii erau mult mai “tradiţionalişti”, cu valori şi emoţii şi probleme existenţiale. Pentru că fără măcinări interioare şi la vampir, ca şi la om, viaţa e pustiu 😀

p.s. titlul se citeşte “Interviu cu un vampir – haţ, haţ şi multă filosofie” (asta pentru că nu se văd diacriticele în titluri)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *