initiala fictiva

Într-o seară de iarnă (parcă era iarnă, nu?) am primit un mesaj pe Facebook de la cineva. Era un cineva pe care îl respectam (și încă îl respect, poate la un alt nivel), un cineva pentru care eram o străină, dar care nu-mi era complet străin. Probabil că citește chiar acum ceea ce scriu eu aici, pentru că de obicei citește și îmi place asta. Oricum din seara aia am tot vorbit.

Nu spun cum îl cheamă. O să scriu doar o inițială fictivă, o să îi spun E., oricum el o să se prindă că e vorba despre el. Nu știu clar de ce citește E. blogul meu, dar face asta și îmi place, parcă uneori scriu tocmai pentru că mai citește el. Acel singur cititor care știu că veghează din umbră.

E. e un tip interesant care trăiește mult și nu lasă să se vadă nimic din ceea ce simte. Rareori publică textele care vin din suflet, în general e destul de politically correct, oferă informații care ar fi de folos celorlalți, face blogging de calitate. Dar și calitatea asta e subiectivă până la urmă, pentru că pentru mine calitate ar însemna să își publice toate textele. El oricum scrie bine și interesant și viu și colorat și cum mai vrei tu. Și e păcat.

Bănuiesc (deși sunt mai mult ca sigură) că ar putea scrie o carte. I-am sugerat ideea. Mi-a răspuns după mai bine de o lună și mi-a zis că nu poate. Dar sunt sigură că de fapt nu vrea, poate îi e frică, deși uite, scriu și aici: n-ar trebui. Mi-ar plăcea tare mult să citesc un text din sufletul lui, ai auzit? Hai! Fă-ți curaj și dă send că eu tot aștept! 🙂

E. a spus cândva că ține la mine și sper că e adevărat și că o să îmi dea ceva de-al lui să citesc ca să îmi dovedească. Ceva scris noaptea, când gândurile vin sub formă de păianjeni și țes cu aur mintea lui creativă și spiritul lui tânăr. Da, cred că ai un spirit tânăr, poate de acolo și toate angoasele.

Ai putea să exersezi curajul pe mine. Cititorul tău, primul, n-o să zic nimănui, pot să fiu și eu o inițială fictivă. Vezi? Putem fi reciproca. Tu citești aici, eu citesc textele pe care le trimiți, așa e fair and square. Nu îți dau feedback dacă nu vrei (ce ironic ar fi oricum, să îți dau eu feedback, că și-așa n-am experiența ta), dar măcar scrie! Atâta vreau, să scrii și să îmi trimiți fiindcă, știi E., știi… cuvintele sunt veșnice. Să nu uiți asta, bine? O să aștept mail-ul tău cu subiectul: scăpare. Ar fi un bun titlu de început 😉

One thought on “initiala fictiva

  1. Pingback: povestea la foc de tabara

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *