Iar am ajuns la acest subiect

Având foarte mult timp liber, îmi permit acum să mă uit la filme în prostie, să stau pe net, să fac pur şi simplu ce vrea pipota mea. Aştept rezultatele de la admitere, cică se vor afişa mâine. În fine, azi voiam să scriu tot despre atitudinea oamenilor/unor oameni.

După cum bine ştim, în Bucureşti, şoferii au ultra-speed la degete când vine vorba de claxonat. Şoferii mai au ultra-speed şi la gură când vine vorba de înjurat. Din cauza asta, şoferii au ultra-speed şi la făcut accidente. Am auzit din surse sigure că nu în toate oraşele din România este aceeaşi situaţie. Am înţeles că oamenii mai sunt şi calmi, oamenii mai aşteaptă şi civilizat la semafor prin alte zone ale ţării. Sinceră să fiu, nu îmi pot imagina o lume civilizată pentru că în marele Bucureşti această noţiune nu prea există. Nu ştiu dacă este din cauza atmosferei oraşului “mare”, din cauza poluării sau din cauza traficului ce a crescut cu viteza luminii în ultimii ani, dar peste tot vezi numai persoane nervoase, sictirite, obosite, rele, violente, nerăbdătoare. Practic tot ce înseamnă “bad-hero” găseşti în Bucureşti. Vrei să ştii unde îl găseşti pe Joker? Aici. Vrei să ştii unde îl găseşti pe Freddy Kruger? Aici. Tipu’ cu drujba din Masacrul din Texas? Vezi ca trece prin Obor în fiecare zi. Vrei într-adevăr să găseşti la tot pasul oameni negativişti, fără simţul umorului, dar cu suficient simţ al Omorului? Aici e locul potrivit. Calci pe cineva pe picior în metroul de la Unirii, îţi ceri scuze pentru că este full de aglomerat şi cu toate astea eşti înjurat de mama focului? Ţi s-a întâmplat să fii cumva şofer începător în Bucureşti? Este o plăcere. O advărată plăcere. Am învăţat la înjurături într-o zi, cât n-am învăţat într-o viaţă întreagă.

Unul dintre motivele pentru care fetele din Bucureşti îşi mai iubesc partenerii este pentru că stau pe post de bodyguard. Măcar nu se mai iau toţi ţiganii/muncitorii/toţi libidinoşii de ele pe stradă sau oriunde.

Dar ştiu că voi aţi mai citit articole de genul acesta, ştiu că toată lumea se plânge de Bucureşti… ştiu că ce am spus nu e nimic nou şi mai ştiu că nimic nu o să se schimbe. Nimeni nu poartă respect pentru nimeni, toţi avem ochelari de cal şi nu vedem nimic mai mult decât interesul propriu. Ajungem să ne trăim vieţile individual, fără a mai băga de seamă ce se întâmplă chiar în propria familie. Privim totul cu îndoială şi nu mai avem încredere în nimeni, atât încât ajungem acasă prea obosiţi pentru a mai conta. Ne gândim la roboţii din viitor, dar este păcat că nu îi vedem pe cei din prezent…

Şi cu asta am terminat de scris o postare de blog inutilă şi fără efect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *