Harry Potter, sfarsitul povestii

In sfarsit, dupa atata timp, apuc si eu sa scriu despre Harry Potter and the Deathly Hallows. Am asteptat sa mai treaca ceva timp de la lansare ca sa nu fie asa multa lume in sala de cinema, desi am mers miercuri in timpul zilei, a fost cam un sfert de sala plina, daca nu chiar jumatate. Bine, asta s-a datorat si faptului ca fost Orange Day (care btw, este cea mai tare oferta ever!)

Stiti ca sunt o mare fana a cartilor scrise de J.K. Rowling si al catorva dintre filme, nu? Am citit toate cartile HP pe nerasuflate si stiu, am mai scris de multe ori de ce imi plac, dar nu pot sa ma abtin sa nu repet ca sunt absolut geniale! Dar sa vorbim despre filme… ca despre carti as putea sa scriu un blog intreg.

Primele 2 filme sunt mai “light”, mai usor de inteles si pentru ca personajele nu au mai mult de 11 ani, ai putea zice ca sunt “pentru copii”. Bine… chestia cu sunt “de copii”… e o etichetare destul de natanga superficiala, pentru ca fara primele parti nu ar fi putut exista urmatoarele si atunci cand scrii despre viata unor oameni e normal sa incepi de la un anumit punct, de la o anumita varsta. Cu toate astea, sigur… sunt niste filme cat de cat bine realizate. Partea a treia e facuta deja intr-o nota mai sumbra, e mai “dark” si se observa schimbarea regizorului, e o alta viziune, un alt stil. Alfonso Cuarón a facut o treaba buna din partea a treia, dar din pacate, cea mai mare dezamagire pentru mine a fost partea a patra, Harry Potter and the Goblet of Fire, in regia lui Mike Newell. Daca s-ar fi facut un grafic cu punctele pe care le-as fi acordat filmelor ar fi un adevarat peisaj montan.

Nu stiu ce-a fost in mintea lui Mike Newell cand a facut partea a patra, de unele scene si-a batut cu adevarat joc si a introdus glume cu tenta sexuala fara nici un rost care cu siguranta nu existau in carte. In orice caz, nu a fost TOT filmul prost, anumite parti au fost chiar spectaculoase si din nou, foarte bine realizate, efectele speciale salvand intreg filmul. De la HP 5 incolo am fost pe deplin multumita de ce am vazut pe marile ecrane, David Yates fiind cel care a dus seria la bun sfarsit intr-un mod exceptional. Nu stiu daca o sa gasesc cuvintele potrivite sa va descriu cat de misto mi s-au parut partile 5,6 si 7. Nu poti sa pui fiecare detaliu intr-un film si “cartea ramane carte”, dar mai bine de atat nu cred ca se putea.

Si acum sa vorbesc mai multe de ultima parte facuta in doua filme – Harry Potter and the Deathly Hallows. Nici nu cred ca aveau cum sa nu faca filmul in doua parti, avand in vedere ca si cartea are un numar substantial de pagini (800 si ceva, nu mai stiu exact) Povestea se concentreaza pe gasirea Horcruxurilor (daca v-ati uitat la film sau daca ati citit cartea stiti ce sunt, daca nu… google it :D) si in partea a doua, pe razboiul dintre bine si rau, lupta finala. Efectele speciale de nota 10, absolut breath taking ! Adaptarea bunicica, desi m-am plans eu ca nu s-au concetrat mai mult pe lupta din castel… dar na, pana la urma horcruxurile erau prioritatea. Ce mi-a placut foarte mult a fost modul in care au explicat ce s-a intamplat. In carte nu se explica totul atat de clar, e ceva mai mult interpretabil (ma refer mai ales la ce se intampla in gara), dar fiind film trebuiau sa explice pentru cei care nu au citit seria.

Ceva totusi nu am inteles… de ce au lungit atat chestia cu omorarea sarpelui si de ce i-au facut pe Harry si Voldemort sa se lupte atata fizic? Adica imi imaginez ca fiind vrajitori nu aveau nevoie de violenta fizica… mai ales cand aveau baghete. A fost oarecum inutila, puteau sa arate mai mult din lupta din castel, apoi a mai fost o chestie ambigua. Pe Lupin si Tonks ii arata pe targi si din cate am auzit si in sala, lumea nu prea a inteles ca cei doi murisera… dar ma rog, se lamureste mai incolo.

Dupa 19 ani…

Din pacate nu au reusit sa le faca pe fete sa arate mai in varsta, arata exact la fel si ma gandeam cat de mici de inaltime sunt cei 3 actori, Daniel Radcliffe, Emma Watson si Rupert Grint. E chiar amuzant, copiii lor care se presupune ca au 11 ani sunt doar cu un cap mai mici de inaltime decat ei. Funny 🙂

Concluzie

“Spectaculos” e cuvantul care imi vine in minte dupa vizionarea ultimelor filme din seria Harry Potter si ma bucur mult ca le-a iesit o treaba buna. Au investit mult si se vede, dar au si castigat pe masura. Oricum, batalia din castel, lupta dintre cei doi, distrugerea horcruxurilor, castigul celor din tabara “buna” mi-au facut sufletul sa creasca de mandrie ca am luat parte la o asemenea aventura. Adevarul e ca o asemenea poveste pur si simplu trebuia sa aiba parte de un final maret, pur si simplu trebuia sa iasa un film magic… si a iesit.

Multumim actorilor ca au facut toate cele 8 filme, multumim regizorilor care si-au dat silinta si nu in ultimul rand, multumim J.K. Rowling pentru universul magic pe care ni l-ai creat si oferit. I just can’t thank you enough…

2 thoughts on “Harry Potter, sfarsitul povestii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *