frustrarile-s bune si eu te iubesc, so what?

Am avut o serie de revelații zilele astea. De fapt, două mai clar: frustrările-s un lucru bun și iubirea față de oameni e un lucru bun.

Cred că frustrări avem toți. Eu sunt frustrată de oamenii proști, nesimțiți, de anumite lucruri care nu mi se întâmplă sau care, dimpotrivă, mi se întâmplă. Am ajuns la concluzia că frustrările nu sunt rele, ci fac parte din noi, sunt chiar bune, pentru că un om frustrat e un om căruia îi pasă. Ce nu este tocmai OK e să îți verși frustrările pe alții sau să le lași să te afecteze în mod negativ… sau să ai prea multe. Da, asta nu e OK, dar să ai frustrări, măcar câteva, e total OK.

Al doilea lucru… Hm 🙂 Mă face să mă gândesc la religie și la puținele idei cu care-s de acord: iubește-ți aproapele. Mi-am făcut multe procese de conștiință când am iubit oamenii nepotriviți – mă refer la orice tip de iubire – prietenească, romantică etc. Și m-am criticat mult pentru ceea ce simțeam, că nu era bine, că nu era corect, că nu trebuia, că nu x, că nu y, că nu z.

Am tras totuși o linie azi. Nu azi, ieri, pardon. Și am gândit logic. Iubirea e un lucru pur, bun și frumos prin definiție, de ce să o renegi? De ce să o murdărești cu sentimente de vină și gânduri triste, pentru că oricum nu ține cont de ceea ce vrei. Iubirea nu depinde de tine. Nu e ca și când Ea, Iubirea, vine la tine și te întreabă: auzi, pe ăsta/asta o iubim sau nu? Îi deschidem poarta sau îl lăsăm pe din afară?

Adică, sigur, poți să te întrebi și poți chiar încerca să te minți, dar asta nu înseamnă că n-o să simți același lucru. Și de ce să stai să îți faci procese de conștiință că ai iubit sau că iubești oameni nepotriviți care nu te iubesc înapoi sau oameni care nu merită sau oameni pe care pur și simplu nu trebuie să îi iubești? În fond, ce e în inima ta știi doar tu, iar dacă e iubire, n-are cum să fie rău. Ca și în cazul frustrărilor, acțiunile pe care le faci ținând cont de sentimentul ăsta pot duce la lucruri neplăcute, dar simpla lui existența nu ar trebui decât să ne bucure. Ar trebui să bei în cinstea faptului că nu ești un robot și că inima aia a ta din piept mai sare o bătaie de emoție. Vorba aia: my heart skipped a beat

Așa că eu de ieri accept tot ce iubesc/o să iubesc. O să am grijă la acțiunile mele, dar nu mă mai critic pentru ceea ce simt, pentru că e inutil și obositor. Ba chiar îmi dă insomnii și nu îmi place, mie îmi place să dorm zdravăn noaptea.

De dragul somnului și al sănătății mele mintale, eu o să te iubesc din suflet, cu toată inima, sincer. Nici măcar nu mai vreau să mă schingiuiesc sufletește din nou când pot să accept pur și simplu tot ce îmi dă viața frumos. Ai venit și te-ai culcușit bine în pieptul meu, ai tras o pătură peste tine și acuma moțăi, nu m-ai întrebat nici măcar de sănătate. So what? There’s plenty of room. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *