Firmituri de paine

Eh, haide că nu e chiar așa rea situația cu oamenii. Normal că mai există oameni adevărați pe lumea asta, iar eu am norocul să îi salut și să îi văd în fiecare zi. Am scris acum ceva vreme despre bătrânelul din stația lui 385, de la Izvor. Spuneam acolo că nu îmi dau seama dacă e un om bun sau rău, dar în pofida acestei dileme i-am dat un leu sau ceva de mâncare, ieri i-am luat un ceai. Mi-a zis ”Sărut mâna, bogdaproste”, avea mâinile destul de reci pentru că era frig, așa că m-am gândit că i-a prins bine.

Cu o dimineață înainte am văzut ceva ce m-a bucurat. Un nene plinuț s-a oprit lângă bătrânel și l-a întrebat cât costă să te cântărești, i-a zis că un leu. I-a dat un leu și s-a cântărit. E bine, nu stă acolo degeaba.

În sfârșit, revenind la o altă dimineață și mai în urmă… Când mi s-a răspuns la întrebarea cu omul bun  și omul rău 🙂

Era din nou friguț și așteptam autobuzul cu ochii roșii de somn. Observ pe furiș că bătrânul stă mai departe de cântar decât în mod normal. Niște vrăbiuțe ciuguleau pe jos, mi-am dat seama că nu vrea să le deranjeze. Se apropie, scoate din pungă o bucată de pâine și o fărâmițează, după care se depărtează din nou și privește. Vrăbiuțele stol pe jos, care să prindă bucata mai mare.

Gestul mi-a umplut ochii de lacrimi, dar m-am abținut să plâng, gândindu-mă că exagerez. Un bou  care aștepta și el autobuzul s-a dus să se plimbe fix pe acolo, fără să îi pese de nimic și a speriat păsările, iar scena s-a terminat. Mi-am revenit repede și mi-am continuat drumul liniștită, fără să uit totuși emoția inexplicabilă pe care am reprimat-o cu stângăcie.

Judecând la rece, poate a fost un lucru banal, dar a fost suficient pentru mine cât să îmi dau seama că firmiturile alea au venit dintr-un suflet bun.

 

3 thoughts on “Firmituri de paine

  1. Firimiturile și lacrimile au izvorât din două suflete frumoase. Cel mai important lucru este să rămână așa, frumoase. Restul sunt detalii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *